JFK și femeile din viața lui

Era o vorbă, parcă a lui Hemingway (dar nu e sigur autorul), care zicea așa: niciun bărbat nu se poate culca cu toate femeile din lume, dar e dator să încerce. (Se aude la marketing, acolo în spate?). Ei bine, JFK a luat glumița asta la propriu. Când vedea ăsta un personaj cu fustă, îi ieșeau ochii din cap ca la lupul ăla libidinos din desene animate. Nu se mai uita la cine era tipa (fapt demonstrat în ultimele două postări), nici nu cine era măritată sau a cui era ea pe lumea asta (fapt pe care îl demonstrăm azi). JFK n-avea mamă, n-avea tată.

Apropo de tată, să știți de la noi, nici bătrânul, Joseph Kennedy, nu fusese vreo ușă de biserică. Avea și ăsta boala fetișcanelor, ceva de speriat. Numai fotomodele și actrițe bifase de îi ieșise pe nas. La urma urmei, ce naște din pisică… știți voi. Ei, uite că JFK a ciufulit-o inclusiv pe amanta de ani de zile a lui tat`su, nimeni alta decât actrița Marlene Dietrich. Se întâmpla în 1963, când JFK a invitat-o la un păhărel la Casa Albă, înainte de nuș` ce reprezentație avea asta. Jupâneasa se ducea deja bine în 60 de ani la vremea respectivă. Dar, vorba aia… găina bătrână… De fapt, tanti Marlene a recunoscut ulterior că i-ar fi spus că nu e tocmai tânără, următoarea replică fiind: „bă, disperatule, nu îmi strica părul că am spectacol în 30 de minute!” De asta îi ardea ei când ăsta îi pusese fusta în cap. Nu de sciatică, nu de anchilozare. De coafură. Vedeta tot vedetă, deh.

Nu i-a stricat nimic până la urmă, că nici nu a avut asta timp să își dea seama ce se petrece. Cică în 20 de minute deja îl luase somnul. Wham! Bam! Thank you, ma`am! A trebuit să îl trezească găin…asta, Marlene, ca să îi arate omul pe unde să iasă. Oricum, era ceva de palmares pentru amândoi. Acolo, cât să știi că ai bifat condica și ai trecut la golaveraj pe cineva cu care chiar să te lauzi la un spriț cu băieții. Sau, după caz, cu fetele.

Acum, următoarea pe listă, faimoasa Marilyn Monroe. Ca să vedeți că JFK era și altruist. Cică pe Marilyn a cunoscut-o în 1954, fiindu-i prezentată de actorul Peter Lawford. A ieșit grav, cu năbădăi, și a durat până prin anii `60, când JFK i-a pasat-o lui frate`su, Robert, că aia deja începuse să se viseze Primă Doamnă. Plus că Robert de multă vreme își exprimase dorința de a… După consome-ul cu Robert, gagica s-a prins că tocmai luase o mare țeapă, scuzați expresia, și a amenințat că dă totul la revistă. Cică de acolo i s-ar fi tras. În fine, nu ne băgăm, ce-a fost a fost.

Acum, că tot spuneam de altruism, JFK chiar nu era băiat rău. Uite, spre exemplu, pe interna Mimi Alford, care avea doar 19 anișori și mai era și fată mare, JFK a înghesuit-o într-un dormitor din Casa Albă unde i-a deschis noi orizonturi în viață. Au mers apoi la piscina din același amplasament, unde a convins-o să încerce și o a doua opinie cu privire la viața sexuală, direct de la asistentul lui special, David Powers. Ah, să nu uităm. Despre asistentul special Powers s-a spus că făcea parte din Mafie, că de aia era zi lumină după președinte, că se ocupa de toate nevoile speciale ale lui JFK, inclusiv de aprovizionare cu prospături la Casa Albă. Și nu de leuștean sau pătrunjel vorbeam aici. Încă ceva, Powers se afla într-o limuzină în spatele mașinii în care se plimba JFK la Dallas. Fix înainte de momentul fatidic, ăstuia i s-a terminat filmul la camera cu care filmase tot traseul. Ahem!

Revenind la dudui și la aspecte dubioase, nu se poate să nu o numim pe Mary Pinchot Meyer. Gagica era soție de înalt oficial CIA când a bifat-o JFK. Asta prin 1954. La câteva luni după moartea lui JFK, tipa a sfârșit similar, cu două gloanțe în organism. Autor necunoscut până în ziua de azi. Apropo, ăștia or fi verificat vreodată pista soțului încornorat? Zicem și noi, nu dăm cu apă fiartă. Dar parcă prea mulți i-o promiseseră lui Speedy Gonzalez ăla de JFK.

Ca să nu o lungim, notăm aici actrițele Angie Dickinson, Gene Tierney și Anita Ekberg, artista la bară, Blaze Starr, secretarele de la Casa Albă, Priscilla Wear și Jill Cowen. Ultimele două veneau la pachet și, de obicei, își efectuau programul de muncă în piscina Casei Albe care, ghinion, ducea o lipsă acută de costume de baie feminine fix în vremea aia. Ar mai fi Gunilla Von Post, o suedeză trecută în palmares cu trei săptămâni înainte de nunta cu Jacqueline. Ah, a mai fost și Pamela Turnure, asta fiind secretara personală a lui Jacqueline. La tot pomelnicul ăsta ar mai fi de adăugat sute, dacă nu mii, de șpanarate procurate de David Powers, Cosa Nostra, gașca lui Frank Sinatra etc.

Ca să o spunem pe aia dreaptă, nu prea era deloc bine să fii femeie și să te afli în preajma lui JFK. Nici nu știai când sărea ăla pe tine și, din ce au zis cele mai multe, nici nu știai când se dădea jos. Caligula ar fi stat cuminte, în prima bancă, să ia notițe. Na, că acum ne-am dat seama. Voi știați că JFK a fost în vizită și la regina Angliei în 1961? Și ea avea doar 35 de anișori atunci? De dat prin cap sigur i-a dat ăstuia. Chiar era de golul de aur la palmares. Dar chiar să…? Ptiu, drace!

Sursa foto: British Heritage Travel