Am început cu JFK, o ținem cu JFK până la capăt. Între noi fie vorba, omul scosese sufletul din agenții FBI. Dar ce zicem noi aici? Le făcuse mucii hățuri la bieții flăcăi cu atâta alergătură. Nu mai pridideau săracii cu înregistrările, cu filajele și cu hârțogăraia de după. Ca pe hoții de cai îi fugărise. Apropo de filmări, aveau ăia pornache cu președintele cât să le ajungă pe vreo zece vieți. Poate de aia a zis și șeful FBI-ul că trece la echipa adversă. I se fi luase de femei goale ca de mere acre. Cât să mai suporte și el? Dacă scotea FBI-ul pe casete video sau în cinematografe de profil tot ce avea cu JFK, oameni se făceau. Ar fi avut buget mai mare ca NASA pe vreo o sută de ani. Să spicuim doar câteva cazuri.
Duduia Ellen Rometsch (foto 1) se născuse în RDG. A fost fata membră a Tineretului German Liber, un fel de UTC al lor, apoi a devenit membră de partid, ocupând funcția de stenografă la sediul partidului comunist din nu mai știu ce oraș. Cumva, pe la 1955, familiei ei i s-a permis să se mute în RFG, adică la imperialiști acasă, unde s-a măritat, dar s-a dezcăsătorit rapid că intervenise un iubit mai de perspectivă, respectiv un ofițer american. De la ăla a și luat numele de Rometsch.
Ca și cum biografia ei nu era destul de dubioasă, a plecat cu soțul în SUA, unde primise ăsta o nouă repartiție. Lume nouă, viață grea, soțul era la aviație mai tot timpul… ce să facă și ea? S-a specializat în parașute. Mai exact, a devenit una. Și nu chiar pentru oricine, ci doar pentru pretenții fine, respectiv pentru senatori, congresmani șamd. căci, ghinionul naibii, fix într-un club de dame din astea de lângă Senat nimerise ea cu jobul. Ce să mai zici? Când le potrivește viața, degeaba te mai pui în contra ei. De aici și până la a ajunge la un aspirator de dame ca JFK nu a mai fost decât un pas.
Când a aflat John Edgar Hoover, șeful ăl mare al FBI-ului, de daravelă, să-i rămână bietului om sarmaua în gât. Mare noroc a avut că nu știa ce sunt alea sarmale. Asta i-a fost salvarea. Dar nici bine nu i-a fost. Tanti Ellen fusese deja înregistrată la party-uri în popoul gol cu înalți oficiali. Acum făcea șpagatul și prin Biroul Oval. Cum să facă el, bietul Hoover, cum să facă? Nici nu putea să se ducă, înțelegeți voi, să se ia de gât cu calul nărăvaș de JFK. Așa că s-a dus la frate`su, la Robert, care era procuror general și te înțelegeai și mai ușor cu el.
Ăsta a priceput rapid cum stătea treaba. Mai lipsea să apară tanti Ellen cu secera și ciocanul pe bikinei, că mai clar nu se putea spune pentru cine lucra. După amanta lui Hitler și posibil spion german (aia de vorbisem ieri despre ea), fix spioancă sovietică le lipsea lor. Zici că era cu capul și JFK. Așa că a rămas să se ia Robert de gât cu nebunul, și a expulzat-o pe gagică din State în 1963. Ulterior, tot dosarul ei a dispărut și, oficial, s-a spus că nu se știe dacă era spioancă sau nu. Se mai întâmplă. Ghinionul naibii!
Dar asta nu e tot. Mai avem una bucată dandana cu președintele. Pe dandana o chema Judith Exner (foto2). De data asta era americancă, dar tot cu din alea grave la dosar era. Trecuse sărăcuța printr-o căsnicie ratată la doar 18 anișori, apoi se consolase și ea cum putuse. Mai precis, în brațele șefului Mafiei din Chicago, Sam Giancana, și ale unui asociat al său, John Roselli, indivizi care îi puteau fi lejer bunici. Pe la 1960, la un party cu pisicină, whisky sec și expoziție de epilare inghinală, Frank Sinatra i-a prezentat-o pe jună lui JFK. Și ghiciți voi ce s-a întâmplat! Exaaact! Fix aia s-a întâmplat.
Și a durat, taică, până l-au mătrășit pe JFK. Ani de zile. Bașca, ar fi rămas fata grea cu președintele, că plângeau toți pe la FBI de sărea cămașa de pe ei, în frunte cu Hoover. Îi terminase JFK psihic pe toți. Ca să fie treaba bună, la câțiva ani după momentul Dallas, a recunoscut tipa că făcea pe poșta între Giancana și JFK. Adică ducea de la unul la altul plicuri cu informații și diferite colete, nu vă gândiți la prostii. Ete că pe asta o ratase FBI-ul. Cum ar veni, președintele lucra mano a mano cu Cosa Nostra, ceea ce nu era chiar vreun mare secret, dacă e să o spunem pe-a dreaptă. Oricum, trebuie să recunoașteți, între „oameni de onoare” nu a existat niciodată vreo supărare cu privire la a cui e duduița. La urma urmei… it was just business.
Sursa foto: Jewish Business News, respectiv Los Angeles Times
0 comments on “Despre JFK și cum și-a băgat el picioarele în siguranța națională”Add yours →