Ce legătură este între o durere în fund a regelui Ludovic al XIV-lea și imnul neoficial al Marii Britanii

Astăzi vă lăsăm în ghetuțe nu doar urări de bine cu ocazia sărăbătorilor care tocmai încep, de cumpătare și toate cele pe care și voi ni le doriți nouă, ci și o micuță doză de cultură generală. Par example, azi vom vorbi despre imnul oficial al Angliei. De ce? Pentru că așa ne-a venit nouă în acest moment.

În primul rând, imnul oficial al Angliei nu există. În sensul că nu s-a stabilit unul care să reprezinte ce trebuie. Faimosul „God save the Queen” care, din 1837, alternează cu „God save the King” în funcție de cine se află pe tron, nu e imn oficial decât pe la evenimentele sportive, și nici alea toate. Ei bine, în lipsă de altul mai bun, noi despre el vom vorbi azi.

Secundo, având în vedere că nici măcar un imn de Doamne ajută nu au fost în stare să compună și englezii ăia, ăsta neoficial de care pomenim azi e cufundat în mister. Mai exact, nimeni nu știe exact cine l-a compus, când și, mai ales, de ce. Ce se știe este că a cunoscut brusc o mare popularitate între anii 1744 și 1745, atunci când prințul Charles Edward Stuart a venit cu război peste regele George al II-lea, pe motiv că ăla e din familia de Hanovra, și nu se făcea să pui din ăștia cu sânge german pe tron. El, adică prințul, era născut în Italia dintr-o mamă care se trăgea direct din polonezul Jan al III-lea Sobieski. Ați prins-o, îmbârligătura naibii pe acolo.

Treaba este că Londra se pregătea de asediu, se încinsese tărâța rău în toată lumea, prin urmare aveau nevoie și de un cântec care să le țină spiritul treaz printre atâtea tentative de a prinde curaj cu whisky sau alte forme de tărie. Așa a luat avânt „God save the King”, ale cărui versuri tocmai fuseseră publicate în revista The Gentlemen Magazine. Și de atunci așa a rămas. Respectiv, când e de vreo înfruntare, se cântă imnul cu pricina. Cum prin a doua jumătate a secolului al XX-lea englezii au avut parte mai mult de înfruntări și confruntări sportive, iaca și motivul.

Faza tare abia acum vine. Degeaba spun englezii că linia melodică ar veni dintr-un colind foarte vechi, sau că ar fi fost compus într-o variantă primitivă de compozitorul John Bull în 1619, ori de Henry Purcell tot pe la anii ăia. Nimeni nu știe clar ce și cum. Aici intervin francezii care, neoficial, spun că englezii i-au plagiat. Cum așa? Simplu! Cică prin a doua jumătate a secolului al XVII-lea, regele Ludovic al XIV-lea (foto) avea o mare durere în… spate jos. La propriu. Adică suferea de fistulă anală.

A amânat el ce a amânat operația chirurgicală din motive lesne de înțeles, având în vedere că orice chirurg din vremea aia putea fi lesne considerat un precursor al lui Jack Spintecătorul. Când n-a mai suportat, a ajuns la cuțit. Asta e, scuipați în sân! Îndrăgostită până peste poate de rege, dar mai ales de fundul regal, o anume Marie de Brinon, zisă și Madame de Brinon, a compus o poezioară de încurajare pentru rege, care să fie citită în timpul operației. În principiu, sunt cam aceleași versuri din „God save de King”, dar în limba franceză.

Ca să fie treaba bună și să nu i-o ia înainte matracuca de Brinon la pupat funduri regale, Madame de Maintenon (Françoise d’Aubigné pe numele ei real) a luat poezia și s-a dus cu ea la compozitorul Jean-Baptiste Lully, care să compună o piesă muzicală de acompaniament. Ceea ce s-a și întâmplat. La final, fundul regal a scăpat cu bine pe acordurile și versurile amintite, madama de Maintenon a devenit soția neoficială a regelui, iar francezii au început să uite de cântec. Nu a uitat, în schimb, compozitorul casei regale britanice, Georg Friedrich Handel, cre fix prin perioada aia se preumbla pe la Versailles. I-a plăcut cântecul, l-a adus în Anglia, adică l-a plagiat, și… uite unde s-ar fi ajuns azi.

Dar, na! Și francezii răi, și englezii așișderea, mai rezolvă tu acum problema imnului dacă poți! Lăsați-l și voi așa, că britanicii fix asta au făcut!

Sursa foto: wikimedia commons

1 comment on “Ce legătură este între o durere în fund a regelui Ludovic al XIV-lea și imnul neoficial al Marii BritaniiAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *