De unde vine, dom`ne, practica sărutului mâinii?

În urma unei discuții pe tema podcasturilor legate de istoria mafiei, alea la care muncesc mai mulți oameni de le sar capacele și pe care nu le ascultați voi pe pagina de facebook Mica Doză sau pe pagina de știință a Hotnews.ro, am aflat o informație interesantă. Cum că sărutul mâinii și-ar avea originile în practicile mafiote străvechi. Cine a văzut filmul „Nașul” știe la ce ne referim (foto). Și, cum mafia siciliană (adică fix aia despre care am vorbit în weekend) are origini care merg până prin secolul al IX-lea, ar fi putut părea plauzibil. Acum, pen` că treaba e chiar interesantă, am demarat niște săpături.

Primele informații pe care le afli, și cele mai numeroase de altfel, atunci când începi să cauți subiectul ăsta, spun că practica sărutului mâinii își are originea prin Polonia și Lituania secolului al XVII-lea. Ceea ce e un mare fâs! Cum spanac să înceapă acolo? Păi, numai dacă te gândești la ce povestea Homer, și chiar nu e vreo scenă pe care să nu o știți. Respectiv, ce a făcut Priam după ce Ahile l-a mătrășit pe Hector? Nu s-a dus noaptea la el în cort? Și acolo nu i-a pupat mâinile și picioarele ca să recupereze trupul lui Hector? Aia zic! Deci practica exista încă de acum 3.200 de ani, că pe atunci s-ar fi încăierat ăia.

Unele surse, puține, vorbesc despre practica pupatului de mâini la romani. Ea se practica de la om la om, în funcție de funcție, de prestigiu, interes dar, mai ales, pentru a arăta supunerea. Cică pe filiera asta ar fi preluat-o creștinii, respectiv pupatul mâinii popii. Sau a Papei. A se observa că femeile încă nu intrau în ecuație. Dar, cum prea multe nu am aflat nici aici, am mers mai departe. Așa am descoperit că turcii își arogă invenția acestui gest. Având în vedere că la ei se practică larg pupatul mâinii, în special la persoanele vârstnice, zici că poate știu ei ce știu. Faza e că și spaniolii zic cam același lucru. Ei, ia fiți voi atenți! Dacă turcii, spaniolii, sicilienii și alții zic că de la ei vine obiceiul, evident că nu pot avea toți dreptate. Daaaar, un sâmburel de adevăr există. De ce?

Păi, ce au astea trei zone în comun?… Exaaaact, influența arabă. Și astfel ajungem la o altă sursă, respectiv Islamul. Cică Ali ibn Abi Tālib, ăsta fiind un prieten al Profetului, ba chiar rudă, a lăsat scris pe la leatul al VII-lea ceva de genul ăsta: părintele sărută mâna copilului din bunătate, copilul pe a părintelui din devotament, soțul pe a soției din dorință, iar musulmanii își pupă mâinile între ei din credință. Iată că practica exista bine merci, ba erau implicate și femeile în ea, cu muuult înainte de polonezi.

În concluzie, cam asta este. Gestul e de când lumea, a fost preluat și perpetuat de arabi, și uite așa a ajuns până azi când, după atâta amar de vreme, tinde să dispară (cel puțin prin lumea occidentală). Azi nu prea se mai pupă mâna domnișoarelor că te acuză alea de hărțuire. Ea ultramodernă, să te duci tu să îi pupi două degete și-o unghie, arată de parcă ai fi coborât direct de pe vremea lui Dracula cu manierele. Mă rog, poate pe unele le impresionează și ajungi să le pupi mai repede unde vrei tu de fapt. Încercați și voi, testați! Nici mâna vârstnicilor nu prea se mai pupă. Lumea a uitat că asta se făcea până nu demult. Poate doar la popă, când îți înfige ăla karata în bot ca să vezi cine e șeful. Sau, na, dacă oți face parte din vreun clan mafiot sicilian, vreo frăție secretă sau alte organizații… atunci altfel discutăm.

0 comments on “De unde vine, dom`ne, practica sărutului mâinii?Add yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *