Am vorbit destul despre ghinioane și noroace. Ia să le mai lăsăm, că vi s-o fi acrit. Oricum, știți vorba aia românească: noi să fim sănătoși, că noroc au toți proștii! Prin urmare, azi schimbăm registrul și vorbim despre un personaj mai puțin cunoscut pe la noi, dar cu o istorie tare bizară, respectiv chirurgul irlandez, James Barry (1789-1865).
Pentru cei care nu au auzit de el, James Barry a fost unul dintre cei mai mari și mai faimoși medici britanici din secolul al XIX-lea. A plecat omul de jos, de foarte de jos, din adâncuri chiar, cu un tată închis la închisoarea datornicilor din Dublin, cu o mamă care lucra cu ziua și care trebuia să aibă grijă de el și de sora sa mai mică, Juliana. În fine, a studiat omul cu sârg, a ajuns student la medicină la Edinburgh, a devenit chirurg și a intrat în cadrul armatei.
Cu ocazia asta a fost repartizat în Africa de Sud, acolo unde a petrecut circa zece ani și unde s-a făcut remarcat prin performanțele sale fulminante. Pe scurt, a realizat prima operație de cezariană din Africa și, mai ales, prima operație de acest gen în care atât mama, cât și copilul, au supraviețuit. S-a diferențiat de ceilalți medici prin faptul că acorda atenție egală atât britanicilor, cât și africanilor, fie ei sclavi sau oameni liberi, bogați sau săraci. În fața lui, toți erau oameni și toți meritau șanse egale la un tratament medical. Ceea ce, la vremea aia, chiar era ieșit din comun. Le-a adus alora metode de sanitație moderne, le-a tras apă curentă și, la inițiativa lui, condițiile din spitale, barăci militare ba chiar și închisori s-au îmbunătățit considerabil.
Peste tot pe unde a fost trimis ulterior, prin Mauritius sau alte colonii britanice, omul a făcut numai lucruri bune, că de aia a și ajuns general de brigadă. Medic desăvârșit, administrator de excepție, lider înnăscut. Jos pălăria. Mă rog, mai avea el niște ciudățenii, dar toate geniile au din astea. Spre exemplu, indiferent de vreme, el purta haine groase. Era și mai temperamental căci, se știa, atunci când îl călca cineva pe bătături începea să arunce cu toate cele, ba chiar să ajungă să se bată în duel. Dar, na, vorbim de secolul al XIX-lea, deci toate astea se pot fi lesne considerate chestiuni absolut normale.
Treaba cu adevărat dubioasă a venit în anul 1865, anul morții sale, atunci când le-a cerut celor din spital să îl îngroape cu aceleași haine pe care le purtase toată viața (fie alea de oraș, fie alea cu care dormea, depinde când și unde îl prindea momentul fatidic), fără a i se face autopsia și fără măcar să fie examinat. Evident că ăia nu i-a respectat dorința. Ei, iaca surpriza, James Barry era femeie! Ba mai avea și urme de naștere pe abdomen. A ieșit un scandal uriaș, că tipul, sau tipa, servise în armata britanică peste 50 de ani, ajunsese ditamai generalul de brigadă, era un model pentru toți medicii vremii, și nimeni nu se prinsese de secretul lui, sau al ei. Plus că nimeni nu îl văzuse pe James Barry cu burta la gură vreodată.
Când s-au apucat ăia să vadă cum a stat treaba, au descoperit că James Barry se născuse Margaret Ann Bulkley, că avusese o copilărie vai de viața ei, ba mai fusese și violată și dăduse naștere unui copil pe care îl crescuse maică-sa, spunând că era al ei. V-ați prins probabil, era vorba de Juliana, așa zisă ei soră mai mică. Pe la vârsta de 17 ani, tipa a adoptat o nouă identitate, James Barry, după numele unui unchi care era pictor și care tocmai murise. Asta în 1806. Așa a dispărut Margaret Ann din registre, și așa a apărut James Barry, nepotul pictorului cu același nume, nepot de care nu auzise nimeni până atunci.
Astfel se explica și de ce faimosul chirurg nu renunța niciodată la hainele groase, de ce fusese acuzat de pederastie alături de guvernatorul Africii de Sud (acuzație de care au fost exonerați amândoi în lipsă de probe) și de ce avea o voce mai pițigăiată și efeminată. Ce nu a reușit să priceapă nimeni este cum a reușit Barry să evite toate controalele fizice care se efectuau cu regularitate în armată, ba chiar și la facultate. Ei, uite, cumva a reușit. Iar secretul nu i-a fost descoperit decât după moartea sa. Încă o dată, jos pălăria!
Sursa foto: History.com
Îmi plac subiectele dumneavoastră, mă scot din viața reală și mă relaxează. La mulți ani și mult succes!
Mulțumesc! Rețiproca! 🙂 Vă mai aștept