Vorbind despre treburi aducătoare de ghinioane, știe toată lumea, spargerea unei oglinzi e clasică. Șapte de ani de ghinion scrie pe tine. După cum veți vedea, asta chiar este o superstiție cu o vechime considerabilă, trebuie să fiți mândri de ea.
Originile i se regăsesc prin Grecia antică. Mai exact, deși oglinzi de metal șlefuit bine existau încă de pe vremea egiptenilor, doar grecii s-au gândit că dacă te uiți într-una îți vezi sufletul acolo. Cică să mai ai pretenții la ăștia că erau deștepți. De fapt, foarte posibil, credința asta ar fi avut începuturi mult mai vechi, dar ei au fost primii care au scris despre ea. Și nu începea cu oglinzi, ci cu un luciu de apă. Pe filiera asta, niște greci puși pe profit au inventat catoptromanția, sau ghicitul în luciul de apă, așa cum mai târziu se ghicea într-un glob de sticlă. Asta se întâmpla prin secolul al VI-lea î.Hr.
Și, ziceau grecii, dacă se întâmpla să te vezi într-un luciu de apă (vezi mitul lui Narcis), ăla nu erai tu, ci sufletul tău, așa cum spuneam mai devreme. Dacă fix atunci se trezea vreo broască, vreun pește sau alt animal acvatic să treacă pe acolo și să strice imaginea, era clar că ai feștelit flamura, căci zeii îți puseseră gând rău. Asta au aflat romanii atunci când s-au pus pe furat cam tot ce era grecesc. Și, băieți finuți și ăștia, au dezvoltat ideea în moduri care se regăsesc și azi. Spre exemplu, într-o oglindă puteai vedea viitorul, persoana ursită, propriul destin etc. Dacă se spărgea oglinda, adios muchachos!
Tot de la romani vine și faza cu cei șapte ani. Mai exact, ei credeau că trupul uman se reînnoiește la fiecare șapte ani. Când se întâmpla asta, scăpai de ghinioanele de la ultima oglindă dar, mare atenție când puneai mâna pe alta, căci ciclul se putea relua la nesfârșit.
Toată afacerea asta a căpătat implicații pur economice atunci când venețienii au creat oglinzi profi, cu argint și alte metale de mare interes, ceea ce chiar se putea spune că aveai ghinion dacă spărgeai vreuna, nu mai era doar o vorbă. Bănișorii tăi și munculița ta se puteau duce pe apa sâmbetei într-o clipită, dacă îți aluneca piciorul când urcai treptele cu oglinda în brațe. Sau dacă veneai de la aperitive cu băieții și te propteai cu fruntea fix în ea. Nu intrăm în detalii, soluții să spargi oglinda erau cu ghiotura.
Ei bine, ca să evite treaba asta, negustorii venețieni au plusat cu superstiția, ca să aibă slujbașii lor grijă cum umblă cu marfa. Și chiar a funcționat căci, iată, lumea crede și azi chestii din astea, chiar și când oglinzile sunt o marfă ceva mai ieftină, nu mai plătești pe ele cât pentru o mașină de lux.
Apropo, dacă tot ați pățit-o, vedeți că aveți și remedii salvatoare! Primo, adunați toate cioburile oglinzii și mergeți să le îngropați în curtea unei biserici sau într-un cimitir. Acum, ăsta nu e sfatul nostru, așa scrie la carte. Din partea noastră, decât să vă prindă paznicii pe acolo cu lopata în spate, să mai luați și vreo bătaie, bașca să vă mai iasă și vorbe printre vecini că sunteți cu capul, mai bine aplicați planul B. Iar planul B zice să luați cioburile și să le aruncați într-o apă curgătoare. Cu ea se vor duce și ghinioanele.
Planul C e cel mai simplu, dar funcționeaza numai dacă nu există posibilități să aplicați planurile A și B, nu merge fentat sistemul. Respectiv, apa de la robinet tot curgătoare e. Mă rog, la carte zice un șuvoi de apă. Le spălați acolo și gata. Puteți pleca după aia direct la loto pronosport să vă umpleți de bani, căci ghinioanele voastre s-au dus deja în canalizarea orașului.
Asta a fost, v-am scăpat și azi de ghinioane. Știință, taică, nu glumă!
Sursa foto: wikimedia commons
0 comments on “Spargerea oglinzii și 7 ani de ghinioane”Add yours →