Litere a căror existență e absolut inutilă

O literă neasemuit de inutilă și apărută doar ca să ne aflăm în treabă a fost și rămâne W. Probabil vă așteptați să spunem că era Â, dar ajungem și la asta. Revenind la W, nu prea știe nimeni să explice ce a vrut să spună autorul în opera sa atunci când a creat-o, și cam care era rostul ei. În principiu, ea se pronunță fie U, fie V, ceea ce e complet aiurea că oricum s-au dus milenii de lupte ca să separăm ce încurcaseră romanii cu un singur V. Ete fix 2 V ne lipseau nouă ca să exprime același lucru.

Problema apare atunci când asculți cum e pronunțată ea în diferite zone. Nemții care o folosesc din plin, dar și scandinavii și alte popoare cu limbi neromanice, îi spun „dublu V”. Așa îi spunem și noi căci, știți cum e românul, bun la suflet, dacă îi dai ceva pe de-a moaca el ia. În schimb, englezii îi spun „dabăl iu”, adică „dublu u”. Și stai și te uiți ca vițelul la poarta nouă, unde salata mă`sii a văzut englezu` „u” acolo. Oricât te-ai holba, nu e „u” și pace. Daaaar, dacă te apuci să sapi puțin, vezi că tocmai Moș Tăgârță ăla de englez are dreptate. Știe el ce știe, nu e prost degeaba.

Mai exact, litera asta a apărut prin Evul Mediu, pe vremea carolingienilor, atunci când niște popi au alăturat două litere „u” din motive care ne scapă. Zic unii că goții ar fi folosit semnul Y pentru sunetul „w”, care să ne tai dacă știm ce sunet e ăla. Apoi, nordicii scriau cu rune, așa că aplicaseră un P care să descrie sunetul respectiv. Oricum, a venit latina peste ei și s-a ales praful de runele lor. Prin urmare, au apărut popii ăia cu doi de „u” pentru termeni germanici. În timp, că lor le plăcea să scrie caligrafic, „u”-urile alea s-au lungit și au devenit V-uri. Apoi le-au unit sub forma W. Deci, cum ziceam, englezul știa mai bine istorie ca alții, de aia William e „Uiliam” și nu „Viliam”.

La nemți însă, e invers, ceea ce e chiar wunderbar pentru ei, dar pe noi nu prea ne coafează. Litera asta e complet inutilă în România. O folosim doar pentru nume proprii străine și vreo două-trei neologisme. N-o să-l vezi pe ăla de îți pune faianța în baie, că vine și zice: „Wăleau, boss, wai de wiața mea, dar s-a stricat sculilii și tre` să iei matale unele noi!”. Nu o va face. Va folosi sunetul și litera V, așa cum este corect.

Dar, să privim partea plină a paharului, am luat, nu am dat. Acum, dacă tot ne-am pornit, de ce nu au luat și alții, dom`ne, de la noi? Ce? Noi nu aveam? Uite, spre exemplu litera Ă, sau Â. Ia faceți voi un experiment științific, mergeți în fața oglinzii, și rostiți un Ââââ lung! Sau Ăăăă! Să vedeți cum se citește inteligența pe fața voastră. Iată ce au pierdut occidentalii, dacă nu ne-au vrut bogăția lingvistică.

Problema cu  ăsta (ne oprim la el din lipsă de spațiu) este că e la fel de util ca și W. Adică avem mai multe semne pentru același sunet, și asta absolut gratuit. Stați voi pe pace că românii au avut și Î din E, și Î din U, doar din O nu au făcut Î. Acum, îl păstrăm doar așa, ca o formă de rezistență latină, strămoșească, anticomunistă și antirusească. Ceea ce, între noi fie vorba, ăia care au propus treaba asta erau la fel de bătuți în cap ca ăia care propuneau, cam tot pe la vremea aia, să distrugem Casa Poporului cu bombardamente aeriene.

Și de ce zic treaba asta? Pen` că sunetele Î și Ă sunt latine cum suntem noi cosmonauți. Pardon, astronauți. În caz că nu știați, fix de la vecinii noștri slavi vin. Și sunetele, dar și cele mai multe dintre cuvintele în care le folosim. E ca și cum ți-ai arăta sentimentele antirusești bând cât mai multă vodcă și cântând la balalaică. Acum, să nu mai spunem că noi am scris cu chirilice până hăt, încoace, prin secolul al XIX-lea. A moași`sii tradiție ce avem noi cu Â, de te doare mintea. Dar, asta e, ori suntem anticomuniști ori nu mai suntem. Le-am dat-o la ruși cu faza asta de le-am rupt operația. Neam de neamul lor nu o să ne mai streseze. Și dacă o fac, poate ne enervăm iar și propunem să dăm niște bombe din alea în București. Să îi vedem pe unde mai scot cămașa, prostovanii naibii!

Sursa foto: pixabay

0 comments on “Litere a căror existență e absolut inutilăAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *