Hans Christian Andersen, omul cu două personalități

Hai că ne-a șuierat glonțul pe la ureche ieri, atunci când am încercat să atașăm imaginea unui tablou pictat de Lewis Carroll, tipul cu Alice în Țara Minunilor. Evident, era vorba de un nud. Iar modelul era o minoră. Facebook ne-a atras atenția și a blocat poza. Cum ar veni, am fost iertați fiind prima abatere și luându-se în considerare că nu știam că tabloul din secolul al XIX-lea contravine regulilor (chiar n-aveam habar de asta). Dacă tot sunteți curioși, găsiți imaginea pe blogul pictofapte.ro, acolo unde urcăm micile doze zilnice. Dacă nu vă place acolo, căutați și voi că sunt și mai multe pe internet.

Acum, noi aveam în plan să încheiem azi scurta noastră trecere prin lumea mai puțin știută a poveștilor și a scriitorilor de literatură pentru copii, dar ați comentat că îl vreți și pe Hans Christian Andersen. Bine, fraților, îl dăm. Să vă spălați cu el pe cap. A se nota că noi nu am vrut. Da?

Pe scurt, e un adevăr universal, Andersen a fost unul dintre cei mai mari scriitori de literatură pentru copii din întreaga istorie a umanității. Niciun copil din lumea civilizată nu crescut fără să citească sau să asculte măcar o poveste scrisă de el. Că a fost vorba despre „Fetița cu chibrituri”, Mica Sirenă”, „Rățușca cea urâtă”, „Hainele cele noi ale împăratului” sau oricare alta din cele 156 de povești scrise de el, Andersen a fost acolo, să vă încânte copilăria. Treaba este că Hans Christian a mai scris niște lucruri, iar alea cam dau zbateri de ochi adulților care se încumetă să citească despre ele.

Este vorba despre jurnalele omului, găsite în 1875, după moartea lui. Din jurnalele astea se explică de ce Andersen nu a avut niciodată copii și de ce a murit virgin. Se pare că tipul avea o viață dublă și, sincer, nu prea era genul cu care să dai mâna. La propriu. De ce? Pentru că Andersen suferea de autosatisfacere cronică, nu știm cum să îi spunem altfel, ba chiar compulsivă și maladivă. Atât de obsedat era de treaba asta, încât își nota fiecare experiență în parte și o clasifica fie cu un +, fie cu ++, în funcție de cât de bine se simțise.

Tot din jurnalele astea reiese că omul avea și niște fetișuri. Îi plăcea să fie refuzat. De asta a compus zeci de scrisori de dragoste către personaje despre care știa clar că îl vor refuza, după cum a fost cazul sopranei suedeze Jenny Lind. Apropo, scrisorile erau adresate atât unor femei, cât și unor tineri. Acum, iar nu știi cum să o dai, căci zic unii istorici că era ceva normal ca bărbații să își scrie scrisori din alea prin perioada respectivă, fără să însemne ceva serios. În fine, și dacă a fost, și dacă nu, să fie sănătos, nu asta ne interesa pe noi.

La urma urmei, Andersen nu făcea rău. Mă rog, își făcea lui dar, cum spuneam, asta îl privea doar pe el, nu pe voi. Părea el mai ciudățel când îi plecau musafirii și îl vedeau ăia rânjind la geam, fără să știe de ce era brusc roșu în obraji, dar se pare că nimeni nu s-a prins de fază. Astea erau fetișurile lui. Și, cum spuneam, nota totul în detaliu. Că erau discuțiile cu musafiri, că erau refuzurile celor cărora le scria, că era simpla imaginație, tipul găsea tot timpul motive pentru un + sau două. Când au început să se cam ducă și astea, Andersen a plătit prostituate, dar niciodată nu mergea mai departe de discuții cu ele sau, cel mult, plătea ca să le vadă pe alea dezbrăcate. Asta îi era suficient pentru câteva ++ din alea zilnice.

Ați prins ideea, nu are rost să mai continuăm. Acum, nu știm ce a fost în mintea voastră. Chiar credeați că geniile sunt îmbrăcate tot timpul în halate albe, sunt exemple pentru umanitate și au o conduită exemplară? Nu, nu sunt. Fiecare a avut și are piticii lui pe creier. Asta e realitatea. Uite că lui Andersen îi plăcea să stea în fundul gol și să se gândească la cei cu care interacționa. Păstrați și voi opera lui în minte, cea pentru public, și lăsați-o pe aia scrisă doar pentru el! Cum spuneam, voi ați cerut să deschidem cutia Pandorei, dar azi chiar o închidem, puteți să plângeți voi cât vreți.

Sursa foto: wikimedia commons

0 comments on “Hans Christian Andersen, omul cu două personalitățiAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *