Dacă ne-am apucat ieri de-o treabă cu stereotipuri despre frumusețe, hai să o ducem până la capăt că n-avem nimic de pierdut, ci doar de învățat. Oricum, să știți de la noi, și aveți cel mai bun exemplu ieri, femeile sunt cele care urmăresc cel mai mult stereotipurile. E dovedit științific, nu e vreun sexism. Spre exemplu, știați că revista Playboy era cumpărată de mult mai multe femei decât de bărbați? Da, dom`ne, dacă vă spunem noi… Dar știți de ce era cumpărată mai mult de femei? Cel mai probabil ca să vadă ce vor bărbații și să se compare cu fotoșopatele de acolo, arză-le-ar focul de ghionoaie, că stau așa deșucheate și despuiate în reviste. Apropo, de ce ziceam că avem un exemplu bun ieri? Păi, ia vedeți voi câți au apreciat deunăzi poza Astei Nielsen și câți pe a bietului japonez. 53 la 6 scorul. L-a demolat lumea pe bietul om. Asta e, știință și precizie, nu te pui cu știința.
Acum, ca să nu o lungim, vom vorbi despre părul blond. Nu e vreun secret, ba e informație de când lumea, părul blond (mai ales dacă e pe femei) a fost și a rămas la mare căutare. Ba, uite, despre blonde au apărut și bancuri, cum să sunt mai … puțin inteligente și cam parașute. Nu e așa, dragi tovarăși. Noi protestăm! S-au făcut studii și a reieșit că informația este complet complet falsă. Cel mai probabil, a fost răspândită de oameni răi, pe principiul „vulpea care nu ajunge la struguri”, sau de oameni și mai răi decât primii, respectiv brunetele și roșcatele. Încă se studiază cazul. Noi o să vă spunem în schimb cam ce s-a aflat până acum.
Dacă vă duceți pe internet și citiți că părul blond a apărut în urma unei mutații acum 11.500 de ani, să raportați site-ul că minte populația. Fake news! Dacă vă spune vreun cunoscut treaba asta, puteți să-i dați un cap în gură, că și el minte cu nerușinare. Deci, fals! Părul blond nu se știe când a apărut, dar știm cert că la Homo sapiens apăruse încă de acum 17.000 de ani prin Siberia. Posibil să fi existat și neanderthalieni blonzi, dar aici e mai complicat cu datele, trebuie să mai așteptăm.
Treaba este că părul blond a fost mereu o atracție, mai ales, cum spunem, dacă îl purtau femeile. Romanii, știți și voi, prindeau femei de neam germanic numai ca să le radă în cap și să le fure părul din care făceau peruci. La greci, blondul era asociat cu prostituția se zice, dar nu trebuie să credeți și voi chiar tot ce vi se spune. Ce? Afrodita era zeița prostituției? Și cică era blondă de nu se poate. Ahile era vreun gigolo? Ei aș. De aici putem trage concluzia că blondul era un ideal de frumusețe și masculin și feminin la greci, cu atât mai mult cu cât erau rarități. Apropo, și grecoaicele și romancele își făceau părul blond cu șofran. Buuun!
Acum, prin Evul Mediu, blondul tot așa a rămas socotit. De aia pictau ăia numai Eve blonde, ba chiar și alte personaje feminine biblice, dar n-ai ce să le faci, săracii, că lor nu le spunea nimeni cum sunt femeile din Orient. Apoi, mai toate prințesele din povești erau blonde, ca model de frumusețe. Mă rog, sunt și câteva excepții. Albă ca zăpadă și părul ei ca abanosul ar fi un caz. Scufița roșie era minoră, nu se pune, iar bunicuța era căruntă. Dacă aveți fantezii cu lupul, că ăsta a mai rămas, noi zicem să vă faceți un control la scufiță. De ce? Păi unde spanac ați văzut voi lupi blonzi? În fine.
Hai să vedem și de când a apărut mitul cu blondele grele de cap și ușoare de moravuri! Din Franța vine cestiunea și așa a rămas până azi. A fost vorba despre o piesă de teatru numită Les Curiosités de la Foire, în care exista rolul unei tipe blonde, proaste și cam șpanaretă. Cică ar fi fost inspirată din caz real, respectiv o curtezană pe nume Rosalie Duthe. Ah, să nu uităm, asta era în 1775. Premiera piesei adică. Așa tare a prins personajul ăla că, uite, a devenit stereotip. Gata! Asta a fost. Acum știți!
Sursa foto: pixabay.com
0 comments on “Despre blonde, stereotipuri și origini”Add yours →