Despre eliminarea părului nedorit (partea a II-a)

Din lipsă de spațiu, și ca să nu dăm aici ditai pomelnicul, am împărțit istoria epilatului în episoade. Și continuăm azi cu popoarele barbare, că astea nu au mai avut loc ieri. Din datele pe care le-au obținut arheologii până în prezent, reiese că pe popoarele barbare europene, cu mici excepții, le cam durea la bască de aspectul fizic. Cu mici excepții, adică vezi galii, celții, care își mai lăsau mustăți pe oală, deliciul femeilor barbare de pe atunci.

La daci, că tot ne acuzați că nu scriem despre ei, treaba era clară. Se prefera stilul vâlvoi. Și nici nu pricepeau ce e în neregulă, că asta e drama. De aia se și minuna dacul când venea romanul ferchezuit, tuns, ras, frezat, și toate femeile dacice săreau ca popcornul să le plimbe ăsta cu carul de luptă decapotabil pe litoral, pe la Pontus Euxin. Ba pe alea mai elastice chiar și pe la băi, la terme, deh, prin Grecia, Hispania sau Italia. Și să te ții, taică, etnogeneză, și de câteva ori pe noapte! Degeaba plângea dacul săracu`, degeaba chema druidul să facă sfeștanie, că tot cu calul rămânea să bea acasă. Și, la urma urmei, și dăcoaicele ălea ce să facă? Să aibă toată viața grijă de animale? Și nu la oi ne refeream. Se mai minunează unii astăzi de ce a prins ceva de speriat limba latină la daci. Ete daia. Case solved! Mai întrebați și voi experții dacă sunteți curioși, nu toate panaramele! În fine.

Dacă dacii ar fi prins Evul Mediu ca nație, ar fi fost ceva mai bine pentru ei. De ce? Pentru că odată cu apariția dreptei credințe, stilul lor a intrat din nou la modă. Respectiv, Europa creștină a renunțat la epilat pe motiv că practica asta se preta doar la cei care erau asociați cu prostituția sau, după caz, cu bolile lumești. Nu de alta, dar atunci te prindea doctorul și trebuia să dea jos totul de pe tine. Inclusiv părul.

Oricum, și aici e cu dus și întors, că nici ăia nu erau ușă de biserică. Din cronicile vechi și cu adevărat interesante, reiese că era o treabă opțională. Spre exemplu, o baladă populară italiană, Griselda, care a fost preluată și de Boccaccio, ne prezintă o scenă casnică între numita Griselda și soțui ei, Gualtieri. Gelos, ăsta o acuză pe femeie, cităm, „că și-a frecat lâna de alți bărbați pentru a obține haine scumpe și frumoase”. You do the math! În alt caz, Erasmus din Rotterdam (ăsta deja intrase în Renaștere), ironiza o femeie mai în vârstă care își găsise un iubit tănâr și care alesese să se penseze prin unele părți ale organismului. De aici deducem că practica era înfierată, nu și dispărută.

Culmea, în lumea islamică, învățămintele merseseră până la barba de sus. De aia de jos nu se zicea nimic, ceea ce era chiar bine, căci pe căldurile alea era mană cerească să lași și tu corpul să respire. Dacă prindeai o arăboaică din aia și scoteai tot pe ea, de la cagulă la cearșaf, descopereai că e mai netedă ca o bilă de biliard. Iar asta nu era rău deloc. Ba chiar două bile de biliard în cazul băieților, ceea ce nu ne coafează prea tare, dar dăm informația ca să fiți documentați.

Eheeei, dragii moșului, și mergem noi așa până hăt, la regi și regine, mai ales regine, care aleseseră să își penseze complete sprâncenele pentru a lăsa o frunte cât lopata de zăpadă, crezând că așa li se văd lor mai bine genele lungi și așa par mai frumoase. Ăsta era, apropo, singurul păr de care scăpau intenționat. Având în vedere că nu se spălau cu anii și se feereau de soare ca vampirii, într-un fel era chiar bine că evitaseră epilarea. Dacă te mai gândești că se dădeau și cu măști din alea pe bază de plumb, de erau albe la față de parcă tocmai fuseseră văruite, zici că intrai în dormitor cu Nosferatu. Nu știai dacă vrea să te mănânce, să îți sugă sângele sau să îți facă cine știe ce altceva. Oricum, le ce mimoze erau și bărbații pe atunci, se meritau unii pe alții. Cum spuneam și ieri, să nu criticăm ce nu înțelegem!

Și apropo de ieri, iată că tot nu am terminat, mai avem ceva de muncă la epilat, deci mai dăm și mâine (finalul), când cultura voastră generală pe domeniul ăsta va fi completă.

Sursa foto: NBC News