În viață, îți mai iei și țepe. Spre exemplu, luăm un caz ipotetic, fără legătură cu lumea reală, în care vine jumătatea ta mai sensibilă la tine și îți promite că, în schimbul unor servicii, îți va îndeplini o fantezie la alegere. În cazul de ăsta ipotetic, vorbim de salată de vinete. Aia e fantezia. S-a dovedit oricum științific că, după o vârstă sau după câțiva ani de căsnicie, ai mai mult fantezii culinare. Din astea trăiești. Ce-ai fost și ce-ai ajuns. În fine. Și, cum se vede cu sacii în căruță, jumătatea uită complet de promisiune.
De fapt, ca să facem cazul mai complex, nu uită. Dar așa îl tratează ea pe bărbatul viselor ei. Mai precis, se duce la aprozar și cumpără o dihanie din aia de salata de vinete la caserolă. De parcă ar putea păcăli sistemul cu oribilitatea aia. Și o mai și uită la muncă. Acum, dacă tot a uitat-o, o mănâncă a doua zi că i se făcuse foame și nu avea de unde. Trecem peste faptul că o să mai pupe ajutor din părți. Dar ce faci, că pofta de vinete a rămas?
Prin urmare, te duci la piață, vezi o promoție de 3,65 lei litra de vinete și îți iei și tu patru, ca omul, să ți le faci singur. Și le faci frumos, elegant, cu maioneză, ba și o porțiuță cu ceapă, ca orice gospodar cu sentimentele rănite. Dacă mai arunci și o felie de roșie pe ele, Lambada scrie pe tine. După ce ai mâncat bine și pe măsură ce îți mai revine moralul, te lovește curiozitatea. Spre exemplu, cine a inventat, domnule, așa minunăție de se numește vânătă? Apropo, noi salată nu mai avem să vă dăm, s-a dus de mult, deci vă dăm doar sfaturi utile. Ca să știți și să nu vă faceți planuri aiurea.
Spre exemplu, pe vinete le-a inventat evoluția. Daaar, le-au descoperit indienii, asta undeva acum peste 4.000 de ani. Băieți deștepți indienii ăia, n-ai ce să le zici. Chinezii au aflat de descoperire și au preluat-o acum vreo 2.300 de ani, doar ca să se laude că ei au descoperit vinetele. Clasic! Dar nu ei au fost. Pe filiera asta, undeva prin secolul al IX-lea d.Hr., vinetele erau deja suficient de importante în Persia, deci ajunseseră acolo, ca să se și scrie despre ele. A făcut-o numitul Abū Bakr al-Rāzī, om care are și o contribuție majoră în descoperirea alcoolului, respectiv a distilării, deci duble mulțumiri al-Razi. Bravo tataie!
De la persani au ajuns în Spania, odată cu ocupația arabă. A se observa că egiptenii, grecii și romanii nu cunoșteau vinetele. Dar au recuperat bizantinii, care le-au apreciat la justa lor valoare, ceea ce de atunci îți vine să le mănânci din orice poziție. A se vedea ce fac turcii cu ele, de zici că sunt disperați. Interesant este că arabii, la început, le-au considerat otrăvitoare. Cică de la culoare. Având în vedere că ele au venit cam în același timp cu alcoolul, putem bănui că ăia și-a mințit nevestele când veneau acasă cântând de mama focului și scrijelind ușa cu cheia mai ceva ca Zorro cu sabia. Așa or fi dat vina pe bietele vinete. Dar s-au prins și arăboaicele până la urmă că era vrăjeală, așa că au continuat să le gătească în sute de feluri.
Apropo, vinetele coapte cu ceapă datează de pe vremea indienilor. Nici nu era vreo mare filosofie. Maioneza, în schimb, a fost inventată prin secolul al XVIII-lea, fie în Spania, fie în sudul Franței. Din datele noastre, deși nu 100% certe, evreii au fost cei care au descoperit combinația de vinete cu maioneză. Asta a fost pe ziua de azi! Acum știți!
Sursa foto: pixabay.com
0 comments on “Despre țepe, vinete și cultură generală”Add yours →