Pe la anul 326 î.Hr., Alexandru Macedon se dădea cu calul undeva prin Asia, nu spunem încă pe unde. La fel făceau și ceilalți macedoneni care aveau cal. Ceilalți nu. La un moment dat, s-au oprit ei într-un loc ca să ia o pauză, niște aer curat, din astea. Și cum stăteai ei la foc, la un spriț, ca băieții, ce făceau caii? Se apucaseră să lingă pietre, de s-au jurat macedonenii că se lasă de băutură, că ei credeau că de la aia li se trage vedenia. Nu era vedenie, caii chiar lingeau niște roci. Mă rog, așa e povestea, nu trebuie să credeți nici voi chiar tot.
Și uite cum v-am adus fix unde voiam. De ce lingeau caii pietrele? Pentru că nu erau pietre ci roci de sare. Ce fel de sare? Aici e tot șpilul, că era faimoasa sare de Himalaya. Asta e legenda descoperirii ei și pe sarea aia vă cer unii bani ca să vă facă minuni la sănătate.
Acum, după cum v-ați dat deja seama, sarea de Himalaya numai din Himalaya nu vine. Că nici Alexandru Macedon nu era nebun să traverseze ditamaia magaoaia de munți. De fapt, salina din care se extrage sarea asta se numește Khewra și se află în Pakistan. Acum, știe toată lumea că Pakistanul prinde puțin din Himalaya, dar nu e cazul și salinei ăsteia, care se află într-un alt masiv, ceva mai mititel și situat mai la sud. De fapt, e la vreo 300 de kilometri de poalele Himalayei. Deci, dacă vă duceți acolo și aveți noroc de o zi frumoasă, o să îi vedeți în depărtare. Dacă nu, nu.
Apropo, cel mai înalt vârf din masivul ăla cu mina are undeva pe la 1.500 de metri altitudine. Cum ar veni, dacă dezbraci Carpații noștri la bustul gol și îi pui să se bată cu pakistanezul, îi umflă botul de nici nu mai știe pe ce lume e. Asta așa, că tot zice lumea că nu dăm chestii loco. În fine!
Una peste alta, că de asta ne apucasem de-o treabă, să spunem câteva cuvinte despre sarea de Himalaya care, după cum am văzut, e de Himalaya cum suntem noi din Zimbabwe. Sarea asta e roz pentru că, zic mulți comercianți, conține la minerale benefice de o să trăiți cât broasca țestoasă de Galapagos dacă mâncați din asta zilnic. Ne referim aici la zinc, potasiu, calciu, magneziu, fier, oțel și altele, de nici nu vă imaginați. Și da, le conține. Dar, știți ceva? Cică sunt în cantități atât de mici, că ar trebui să mâncați ca la vreo remorcă zilnic, ca să simțiți vreo diferență. Ceea ce chiar nu vă recomandăm.
Nu de alta, dar dați în altele și după aia vi se pune pata pe noi că v-am învățat prostii. De fapt, noi chiar vă învățăm de bine, că așa am citit și noi undeva. Spre exemplu, sarea de Himalaya ar fi chiar mai slabă calitativ decât sarea de masă banală, pentru că aia pakistaneză nu conține iod. Așa o fi, nu ne dăm lebede acum că am fi descoperit noi asta.
Se mai zice și că dacă luați o lampă din sare din aia, o să distrugă bacteriile și microbii din casă, de o să trageți în plămâni numai algocalmin și paracetamol. Nu vă luați după șnapani, că ăia vă învață numai prostii ca să vă ia banii! Ce spanac? Credeți că se mută salina la voi în casă? Cât despre sare, mai mâncați și din asta de-a noastră, loco! Dacă tot vă îmbolnăviți de la atâta consum de sare, măcar să fie boală de-a noastră, neaoșă, nu vreo chinezărie.
Sursa foto. pixabay.com
0 comments on “Câteva idei despre sarea de Himalaya”Add yours →