E iar sfârșit de săptămână, iar cântați prin casă de fericire, dezmăț, entuziasm că, uite, în sfârșit aveți și voi timp să vă relaxați făcând mâncare, să dați cu aspiratorul, să stergeți praful și alte activități plăcute și reconfortante din, și de pe lângă, casa omului. De aia nici noi nu o să vă stresăm cu subiecte grele (oameni suntem), ci preferăm să vă prezentăm unele ușoare, numai bune să le citiți și să plecați la treabă cu un aplomb mai ceva Albă ca Zăpada, când mătura ea și aerisea cu triluri, de cântau toate păsăricile și iepuroii odată cu ea.
Așadar, azi vom vorbi despre istoria reclamelor și, așa cum v-am obișnuit, mergem direct la originea lor. Probabil sunteți și voi curioși, măcar cât să știți cui să urați câteva cuvinte de bine în pauzele de la filme. Pentru asta, mergem la amicii noștri de la sudul Mediteranei, respectiv egiptenii. Ei au inventat reclamele. Sau, cel puțin, de acolo avem cea mai veche dovadă a existenței unei reclame. Asta se întâmpla acum circa 5.000 de ani.
Pe vremea aia, în Teba, trăia un producător de textile, țesături și altele asemenea. Îl chema Habu. Omul avea și câțiva angajați, ba și câțiva sclavi, ca să meargă afacerea cum trebuie. Unul dintre sclavii ăia, pe nume Shem, a fugit de la locul de muncă. Poate că nu i-o fi convenit leafa, nu o fi avut asigurare medicală, suficiente zile de concediu, l-o fi enervat departamentul de HR, naiba știe ce o fi fost în capul lui. Ideea e că… dus a fost. Acum, Habu, care nu mai putea de grija lui, s-a dus la un scrib și l-a plătit ca să scrie mai multe papirusuri cu următorul text (traducerea e aproximativă):
„Sclavul Shem a fugit de la bunul său stăpân, Habu Țesătorul. Toți cetățenii Tebei sunt rugați să dea o mână de ajutor. E un hittit scund, cu tenul măsliniu și cu ochi căprui. Cine oferă informații care duc la prinderea lui, va primi o jumătate de bară de aur. Cine îl aduce la prăvălia lui Habu, unde găsiți cele mai bune țesături, după dorințele voastre și pentru toate gusturile, va primi o bară de aur”.
Nu știm să vă spunem ce s-a ales de Shem. Dacă l-au prins sau nu, dacă a murit prin deșert sau dacă și-a găsit o duduie cu care să trăiască fericit. În caz că ați omis asta, nu despre el era vorba. Deci, fiți atenți la ce trebuie, nu la prostii! Ideea era că Habu, băiat cu inițiativă, dacă tot a dat un ban ca să împartă pliante prin Teba, nu l-a lăsat inima să nu își facă puțină reclamă la magazin. Un papirus din ăla a ajuns până în zilele noastre (foto) și se află la British Museum. Ei bine, asta a fost cea mai veche reclamă din lume. Gata! Asta a fost, fuguța la treabă acum!
Sursa foto: anfrix.com
0 comments on “Cine și când a inventat reclamele?”Add yours →