Scrisoarea lui Apion către tatăl său

Azi avem o postare puțin mai serioasă, ba chiar emoționantă am putea spune, așa că, dacă sunteți mai simțitori, luați-vă șervețelele, batistele, ba chiar cearșaful, că s-ar putea să plângeți cu lacrimi cât gutuia! Ați fost avertizați.

Mai exact, vom vorbi despre o scrisoare, o piesă arheologică deosebită, care a ajuns inițial în colecția privată a unui om de afaceri german, Rudolf Mosse, asta în 1894, pentru ca, ulterior, să devină piesă de muzeu la Berlin. Scrisoarea a fost scrisă acum circa 2.000 de ani de către un tânăr pe nume Apion și îi era adresată tatălui său, Epimachos. De fapt, nu există nicio dată pe scrisoare, dar din informațiile oferite de ea, pare să dateze din vremea împăratului Traian.

Apion, din câte se înțelege, era un tânăr de origine greacă, a cărui familie trăia în Egipt, în districtul Arsinoites, cam pe unde este acum actualul oraș Al Fayyum. Fusese recrutat în armata romană, luat pe sus și urcat pe o navă militară, cu destinația Misenum (actuala așezare Miseno) din portul Napoli. Pentru cei care nu știu, acolo se afla cea mai importantă parte a flotei romane. Ce ne mai spune Apion este că de abia scăpase cu viață din călătoria pe mare, căci fuseseră surprinși de o furtună puternică și doar zeul Serapis îi salvase. Dar ajunsese în cele din urmă la destinație.

Acolo, un detaliu important, primise trei aurei din partea împăratului(trei monede de aur, echivalentul soldei pe un an), o uniformă și un nume nou, Antonius Maximus. Față de alții, se poate spune că avea o slujbă ușoară, cel puțin la început, căci trebuia să asigure paza în localitate, dar și să tragă copertinele peste amfiteatrul de acolo pentru a le oferi umbră spectatorilor. Ce este iar important, și ne arată nouă cam cum era cu serviciul militar la romani, este că, alături de Apion, fuseseră recrutați și alți tineri din zona lui, cu care se știa, iar romanii îi lăsaseră să facă stagiul militar împreună. Cel puțin într-o primă etapă. De unde știm asta? Pentru că pe papirusul cu pricina există cel puțin alte patru semnături și urări se sănătate, din partea camarazilor lui Apion.

Din primii lui bani ca soldat în slujba Romei, Apion a plătit un scrib care să îi scrie scrisoarea după dictare. Apoi, a comandat un portret (probabil chiar în noua lui uniformă) pe care l-a trimis celor de acasă: tatăl său, Epimachos, fratele și sora lui, dar și Serenillei (personaj feminin despre care nu se dau alte date). Ca scrisoarea să ajungă la destinație, Apion apelase la Iulianus, posibil un veteran care servise alături de Epimachus în tinerețe.

Ce se mai regăsește în scrisoare sunt mulțumirile lui Apion adresate tatălui său, căruia îi mulțumește pentru educație și pentru modul în care l-a crescut. Că papirusul a ajuns unde trebuie, știm din faptul că a fost descoperit între ruinele unei locuințe din Al Fayyum. O a doua scrisoare a lui Apion (informație pe care o am doar dintr-o singură sursă) ar fi fost descoperită în același loc, dar fusese trimisă mulți ani mai târziu, când probabil tatăl său nu mai exista. Era adresată surorii sale. Îi spunea că fusese repartizat undeva la granița imperiului, că fusese apoi lăsat la vatră și că avea deja o soție și copii. Foarte probabil, nu își mai văzuse niciodată familia din Egipt.

Cam asta este tot ce știm despre Apion. Dar e o imagine rară a vremurilor de atunci, văzută prin ochii unui om simplu. Un om care, în foarte multe privințe, gândea și se purta exact ca și cei de azi. Gata! Asta a fost pe ziua de azi. PS – portretul lui nu s-a păstrat, așa că am dat și noi unul din vremea respectivă. Papirusul, în schimb, e cel care trebuie.

Sursa foto: wikimedia commons