Ce-are irlandezul cu harpa?

Ce face omul normal când vine acasă rupt după o zi de muncă, după aglomerația din autobuz și după ce a mâncat doar 2 covrigi toată ziua? Păi, ia o masă ușoară ca să nu streseze organismul, ceva gen prepeliță cu trufe, câțiva escargoți perpeliți, cu mămăliguță și tăvăliți prin mujdei, niște fazan fezandat în vin, cu orez… din astea. Apoi se duce în bibliotecă sau în camera cu trofee ca să își facă digestia. Își pune un cognac Louis al XIII-lea și scoate harpa ca să cânte ceva liniștitor. Ei bine, aici am vrut să vă aducem…la harpă.

Știți voi cine a inventat harpa? Când stați așa și cântați la ea? Normal că… sumerienii. Asta acum vreo 5.500 de ani. Egiptenii doar au preluat-o vreo cinci secole mai târziu. Asta o face unul dintre cele mai vechi instrumente muzicale din lume. Evident, nu va bate fluierul, că din astea făceau inclusiv neanderthalienii, dar totuși..

Treaba cu harpa este că a plăcut ceva de speriat tuturor. Din ea ar fi derivat inclusiv lira, că era mai ușor de cărat, nu mai umblai cu ditamai hardughia după tine. Și așa ajungem la greci care au făcut lira instrumentul zeilor. Creată de Hermes dintr-o carapace de țestoasă, însușită de Apollo, purtată de Orfeu (ăsta era muritor, dar nu contează), așa a ajuns ea simbolul poeților. Ba prin nord, prin Finlanda, apare pe acolo un personaj care și-a făcut un instrument similar din craniul unei știuci uriașe. Cum s-ar zice, doar să vrei, că aveai din ce face harpe, lire șamd.

Revenind la hardughie, adică la harpă, trebuie subliniat că ea a prins foarte tare în Irlanda. Spre exemplu, faimosul prinț John, fratele lui Richard Inimă de Leu, a călătorit un an prin Irlanda și îi descria pe irlandezi într-o cronică (mă rog, nu el a scris cronica, ci Gerald de Wales, un angajat al lui) ca pe niște barbari urâți și proști ce nu văzuse mapamondul. Singurul aspect pozitiv era că ăștia erau neîntrecuți cu harpa. De fapt, gravuri sau cronici mai vechi cu câteva secole decât aia a lui John descriu tot felul de cântăreți la harpă, ceea ce e clar că aveau deja o tradiție. Ah, să nu uităm, cică ar fi fost adusă în Irlanda chiar de grecii antici din Milet, care o preluaseră de la egipteni. Așa zic istoricii irlandezi.

Treaba e că pe acolo toate căpeteniile aveau musai, dar și călătoreau, cu un bard și un cântăreț la harpă. Nu se dezlipeau de așa ceva neam. Pe filiera asta a apărut legenda că mărețul rege Brian Boru ar fi cântat la harpă înainte de nu știu ce bătălie, și de acolo a început ea să devină simbol al irlandezilor. Ce e cert e că a devenit simbol oficial prin 1541, an în care Henric al VIII-lea a devenit rege al Irlandei și a transformat țara în regat. De atunci și până azi, harpa a rămas simbolul Irlandei.

În fapt, e singura țară care are ca simbol un instrument muzical. În caz că nu știați asta deja, harpa este prezentă și pe sigla faimoasei beri Guinness, dar și a altora. La Guinness a ajuns siglă oficială încă din 1876. Iar dacă ați călătorit cu compania Ryanair, cu siguranță ați văzut sigla de pe avioane. Așa tare iubesc ăștia harpa. Asta a fost pe ziua de azi! Delectare cât mai plăcută cu harpa!

Sursa foto: pixabay