Despre Califul Nebun și excentricitățile sale

Despre califul fatimid Abu ʿAlī Manṣur ați auzit? Sau poate îl știți sub numele de Al-Ḥakim bi-Amr Allah? Cel mai probabil nu ați făcut-o, dar să stiți că a fost un tip important la vremea lui, adică prin 985-1021, că atunci a trăit. Noi o să îi spunem Al Hakim, că e mai ușor de reținut. Apropo, al doilea nume pe care l-am dat se traduce prin „Conducător din Ordinul Divinității”, ca să știți ce hram purta.

Foarte pe scurt despre el, vom spune că a ajuns pe tronul Egiptului pe la vârsta de 11 sau 14 ani, și s-a trezit acolo cu niște complexe majore. Spre exemplu, maică`sa fusese sclavă, adusă din Bizanț, dar asta nu era grav, că mai erau destule care făceau copii cu înalți demnitari musulmani. Problema lui Al Hakim era că maică`sa era creștină, și i-au sărit mulți în cap că asta l-ar fi înmuiat, că nu mai are ardoarea islamică șamd.

Ca să dovedească opusul, s-a pus Al Hakim ăsta pe o prigoană a creștinilor ce nu se mai văzuse de pe vremea lui Nero. Ba și a evreilor, că tot se apucase de-o treabă. Lasă că le-a dărâmat bisericile, că a interzis pelerinaje la locuri sfinte și altele asemenea, dar toți ăștia trebuiau să poarte haine specifice, ca să fie recunoscuți și apostrofați de trecători. Evreii, din motive care ne scapă, trebuiau să poarte inclusiv clopoței. Îi ratai vizual, dar îi auzeai de departe, deci nu aveau cum să scape.

Apoi, Al Hakim ăsta a declarat că are origini divine. Cam pe atunci a apărut și porecla Hakim Nebunul, dar el a insistat să o și dovedească. În general, să te declari zeu în Islam îți cam aducea un topor în freză. Lui i-a adus adepți, ceea ce e foarte bizar, mai ales că ei există și azi sub forma sectei druzilor, sau unitarienilor. În fine. Noi despre excentricitățile lui voiam să amintim, mai ales una aparte.

Una peste alta, tipul ura femeile, le-a interzis să mai iasă din case, ba a și fiert câteva într-o baie publică. Motivul? Făceau prea multă gălăgie. A pus interdicție la vânzarea de struguri, vin, bere, dar pedepsea irosirea mierii. A mai ordonat ca magazinele să țină deschis noaptea, iar ziua să fie închise, că el era pasăre de noapte, implicit ziua voia liniște ca să se odihnească. A mai ars din temelii jumătate de oraș, adică fix capitala Al Fustat, că auzise el de la cineva că soră`sa ar avea un iubit de pe acolo. Se pare că de la soră`sa i s-ar fi tras, că i se pusese pata amoroasă fix pe ea, iar fata a angajat pe cineva să îi facă felul pe la 35 de ani. Dar astea mai sunt și bârfe, nu s-a dovedit nimic clar.

Dar uite că ajungem și la faza aia cu excentricitatea de care pomeneam la început. Hakim avea o dambla cu negustorii necinstiți. Așa că umbla deghizat, noaptea, printre tarabele negustorilor, alături de o namilă de sclav nubian pe nume Masoud. Când îi prindea pe ăia cu fofârlica, adică înșelau la cântar, îi dădea pe mâna lui Masoud care, zice legenda, avea o mare pasiune pentru bărbați. Ați prins-o cam ce le făcea Masoud ălora în public, în timp ce Al Hakim stătea cu un picior pe capul lor. Dragoste bărbătească, cu martori, spre groaza târgoveților și marele regret al târgovețelor care oricum nu mai aveau voie să iasă din case.

Uite așa s-a rezolvat problema cu ocaua mică, pen` că numai mică nu ar fi fost ea. Ba chiar se aude că era gigantică, și Masoud ăla fiind cât malul. Cică de atunci ar fi rămas vorba „vezi că îl aduc pe Masoud”, când încearcă ăia să mai tragă țepe, pardon de expresie, prin piețele egiptene.

Sursa foto: historiaislamica.com