Mica Doză: Despre începuturile Star Trek

Sunt unii, domnule, pe care cum îi trimiți la culcare, cum adorm până să ajungă cu capul de pernă. Nu știi cum fac, cum reușesc, că și atunci când ești cocoșat de muncă, parcă tot îți mai ia ceva timp să stai cu ochii pe tavan, pe pereți, până reușești să adormi. Dacă reușești, evident. Ei bine, ca să adoarmă mai repede, unii dintre noi, printre care și subsemnatul, dau drumul la un film la TV, și adorm în timp ce rulează ăla.

Apropo, paranteză, buuună seria aia cu vrăjitorul Harry Potter! Nici măcar un singur film din serie n-am reușit să văd cap-coadă, de când e el pe lume, că adormeam după maxim 15 minute. Mai rar așa capodoperă. Zici că luam somnifere pe pâine. Dar, după ce l-ai început de vreo 200 de ori, ți se ia de el ca de mere acre. Așa că începi să cauți alternative. Și uite că ne apropiem de subiectul de care doream să discutăm azi. Că am reînceput eu să vizionez integral seria Star Trek – Next Generation, aia cu căpitanul Picard, cea mai tare din universul cosmic. Nu am adormit, dar m-au prins nostalgiile. Așa tare că mai am vreo 2-3 episoade și termin toate seriile, și chiar nu știu ce mă fac după asta.

Ca un nostalgic adevărat, am început să caut tot felul de informații despre filmul amintit, căci colegul Claudiu Tănăselia, expertul Star Trek care a mai scris la un moment dat aici pe Mica Doză, le ține doar pentru el de zici că sunt secrete de stat. Ce am găsit mai interesant vă prezint și vouă, în caz că nu știați.

1. Patrick Stewart, aka Picard, a fost la un pas să nu joace rolul faimosului căpitan căci, din câte se pare, producătorul Gene Roddenberry era dus rău cu capul. Respectiv, nu l-a vrut pe Patrick Stewart în film pe motiv că era chel. Iar el voia un comandant de navă cu păr. A trebuit bietul om, adică viitorul căpitan Picard, să facă rost de o perucă. Și chiar și așa, i s-a oferit rolul lui La Forjă, adică inginerul ăla orb, de te și gândești ce ar fi ieșit dacă accepta Patrick Stewart oferta. Nu a acceptat, și bine a făcut, că uite ce rol de căpitan intergalatic a putut să facă.
2. Pe Deanna Troi nu aveți cum să nu o știți. Consiliera, deh, aia betazoidă care citea gândurile și emoțiile. Nu prea ai cum să o ratezi, că la cât au plimbat-o ăia 7 serii numai în colănței și costume mulate, focă să fii și tot te înecai puțin cu popcornul. Ei bine, cât pe ce să strice Gene Roddenberry și personajul ăsta. Daaa. Păi, nebunul voia ca betazoida noastră să aibă patru sâni în film. S-a certat rău cu ăia pe acolo, nu și nu că el vrea patru. Până a văzut-o pe Marina Sirtis, actrița cu pricina, și și-a dat seama că dacă insista cu patru, musai să îi fi pus doi în spate, că în față nu prea mai avea unde. Și uite așa răsuflăm ușurați azi că a rămas consiliera cum trebuie, să clătim și noi ochii cu așa film de excepție.
3. Apropo de nebuniile lui Roddenberry, tot nu s-a lăsat ăsta până nu a băgat-o și pe nevastă`sa în film. Și ce rol i-a dat? De babă nimfomană, aka mama personajului Deanna Troi. O fi știut el ce-o fi știut, că nu s-a opus nimeni la faza asta, nici măcar nevastă`sa.
4. Ah, tot legat de Deanna Troi, cică Whoopi Goldberg ar fi trebuit să joace rolul. Dar acum, na, nu vrem să fim răi, dar nu prea merge să te mai îmbraci în costume mulate, pentru simplul motiv de sănătate mentală a telespectatorilor. Se ducea și moași`sa de film cu așa personaj. Bașca să îi mai pui și patru sâni, că fix asta îi lipsea lui Whoopi Goldberg. În fine. S-a rezolvat și aici că i-au găsit și ei un rol, tot de telepată, de vizionară, tot ceva de citit gândurile, dar ea era și mai tare că știa și viitorul din când în când. Nebunie, nu alta.
5. Când stai și citești ce voia creatorul universului Star Trek să facă, adică Roddenberry, ai impresia câteodată că ăsta era împotriva filmului. Spre exemplu, el nu a vrut niciodată ca Worf, klingonianul, să facă parte din echipaj. Bine că nu a prins vremurile de azi, că mai lua și vreo amendă consistentă pentru discriminarea extratereștrilor. Una peste alta, l-au convins ăia cumva și l-au băgat pe Worf în echipaj, și bine au făcut căci, fără el, universul Star Trek era o tristețe.
6. Ultima pe listă, tot legat de Roddenberry, uite că i-au făcut și lui damblaua și l-au lăsat să dea pe cineva afară. Pe cine? Pe scenaristul George R. R. Martin, băiatul ăla care a creat ulterior universul Game of Thrones cu care a rupt barierele în lumea serialelor TV. Ei bine, l-au dat ăia afară după doar un prim interviu, ca pe ultimul pârlit. Cică nu a înțeles conceptul, iar ideile lui erau prea SF. Acum, nici nu știi cum să o dai. Dacă făcea ce a făcut în Game of Thrones, una că am fi văzut sexe cu extraterestre de zici că am fi greșit canalul TV, bașca mai omora și toate personajele principale până prin sezonul al treilea. Pe de altă parte, la câte premii a câștigat omul ulterior, și asta numai pentru scenarii SF, te și gândești cum ar fi fost să îl lase și pe el să scrie măcar un episod. N-a fost să fie.

Gata pe ziua azi! Poate v-am făcut și vouă chef să revedeți filmul!

Sursa foto: https://www.handitv.com/