Mica Doză: Despre originea cocktail-urilor

Am apucat ieri să pomenim despre termenul „cocktail”. Acum, dacă ne-am apucat de-o treabă, e bine să nu o lăsăm neterminată că nu mai înțelegeți nimic, stați derutați tot weekendul… vai de capul vostru. De aia v-am tot spus să stați pe lângă noi, că o să fie bine. Mai ales că noi avem grijă să fiți bine informați. Iată, ca exemplu de mostră, azi vă explicăm când a apărut primul cocktail și de ce. O informație fără de care chiar nu știm ce ați fi făcut și cum ați fi rezistat acestor vremuri de restriște, când s-au scumpit toate.

După cum povesteam în postarea de ieri, aia cu berea de cocoș (mulțumim pentru aprecieri), o variantă a termenului de cocktail ar fi apărut prin secolul al XVII-lea, atunci când au decis englezii să fezandeze cocoși în bere. Doar că ipoteza asta, în lipsă de alte documente, e cam în coadă de pește, ca să nu spunem de… cocoș. De aia e ea ipoteză și nu teorie demonstrată. Cum ar veni, nimeni nu știe să spună clar ce și cum.

Dacă vă uitați pe wikipedia și alte surse, veți vedea că termenul cocktail e unul american, chipurile de prin secolul al XIX-lea. Mă rog, atunci i-o fi spus prima dată așa! Dar nu de atunci, și nu de acolo provine. Povestea primului cocktail veritabil e ceva mai veche, mai precis cu vreo 300 de ani. Iar ea îl are în prim plan pe faimosul corsar englez, Sir Francis Drake. O fi el bine cunoscut, dar mai puțin știută este porecla lui, dată de spaniolii cărora le făcea viața amară pe ocean… El Draque. Nici nu mai are rost să traducem.

Ei bine, la un moment dat, corsarul nostru a ajuns prin Cuba. La un moment dat, adică în 1586. Vai de steaua lor erau marinarii, că dăduse scorbutul peste ei, nu se mai înțelegea om cu om pe acolo. S-au înțeles însă cu băștinoșii, care i-au învățat cum să facă o băutură care să le salveze viețile. Băieți deștepți cubanezii ăia, de zici că toată viața lor numai de băut pe plajă au stat. Altă treabă n-aveau și ăia. În fine. Băutura asta, botezată chiar El Draque, după Il Comandante, se făcea așa: una felie lime (adică lămâie din aia verde), 2 degete rom + fro 6 frunze de mentă, combinație la care Francis Drake a adăugat 2 lingurițe de zahăr, că era prea acră.

Cum ar veni, așa suferinzi erau englezii ăia, că au stat pe plajă la Havana, au băut un strămoș al lui Mojito (faimosul cocktail de azi), fără umbreluță, că nu existau, dar cu localnice fără costum de baie în acompaniament, că nici alea nu existau. Despre costume de baie vorbeam. Convalescența de pe lume. Ei, uite că treaba asta i-a pus pe picioare, cum s-ar zice i-a sculat și din morți, și așa au dat ei înconjurul planetei ulterior.

Ni se pare și normal. Cum să nu te dregi și să nu ai energie după așa tratament, pe care îl dorim tuturor cititorilor noștri? Respectiv, mojito pe plajă în Cuba cât cuprinde, creole din alea crețe, goale + o saramură de pește oceanic, la botu` calului, totul condimentat cu un cântecel marinăresc, direct din port de la Liverpool. Să bați câinii cu basca și alta nu, că grea mai era viața de corsar!

Prin urmare, ăsta ar fi fost primul cocktail din lume… El Draque. Asta a fost. Acum știți!

Sursa foto: pixabay

1 comment on “Mica Doză: Despre originea cocktail-urilorAdd yours →

  1. O altă versiune ar fi că vine de la ghimberul folosit in cocteiluri. Ei, ăsta se folosea de către proprietarii de cai ce doreau să-i vândă și ca să obțină un preț bun îl făceau să arate cabrat introducându-i un tubercul de ghimbir în cavitatea anală. Calul se cabra și își ținea coada sus (“cocked-up tail”.)

    Și-am încălecat pe-o șa…

Leave a Reply

Your email address will not be published.