Mica Doză: Despre berea de cocoș

După cum bine au observat unii dintre voi, aici, pe pagina intitulată sugestiv Mica Doză de Cultură Generală, din când în când ne reproducem online cu teme gastronomice. Facem asta așa, ca între gospodine, căci gătitul poate fi o pasiune, nu neapărat o corvoadă. Cei care gătiți, știți foarte bine principiul „mama (sau tata) care faci gogoși/ tu le faci tu le miroși…”. Pe acest principiu, să înțeleagă și cei care doar mănâncă, faptul că noi, cei care gătim, ne săturăm adesea din miros și, mai ales, când vedem cum alții hăpăie tot de rămâi doar cu resturile. Asta înseamnă pasiunea gătitului.

Pentru cei care o aveți, dar și pentru cei care nu o au, azi readucem la viață o rețetă uitată, de prin Anglia secolului al XVII-lea, pe care o puteți încerca acasă de să ne pomeniți. Ca să nu fim asemenea miilor de site-uri care vă învață doar banalități, noi vă propunem azi ceva deosebit, respectiv o rețetă de bere făcută în casă. Mai exact, berea de cocoș. Da, ați citit bine… de cocoș.

Știm toți că berea se face din tot felul de plante. Tocmai de aici ineditul, că nu știați că se face și din cocoș. Rețeta e simplă și a fost publicată prima dată în anul 1669, de către Sir Kenelm Digby, un diplomat englez. Mare atenție, să nu ratați vreun detaliu important și pe urmă să ne acuzați pe noi că v-a ieșit cine știe ce!

Tot ce vă trebuie este să faceți rost de un butoi, o bute, de preferat din lemn, stil țărănesc. Îl puteți pune în sufragerie dacă nu aveți spațiu în altă parte. Butoiul îl umpleți cu vreo 45 de litri de bere (10 galoane în original). Bere găsiți pe toate drumurile, nu e bai. Vă descurcați voi. Apoi, vă trebuie un cocoș. De preferat unul trecut bine prin viață, experimentat. Ăstuia îi suciți gâtul, îl jumuliți și îl eviscerați, apoi îl puneți la fiert. Nu aruncați capul, ochii și altele, ca să nu se piardă toate părțile bune!

Acum vine partea interesantă. Puneți cocoșul într-un mojar mare (vedeți și voi pe unde găsiți unul) și bateți la el. La cocoș. Dați în el ca surdu`n tobă până îi rupeți toate oasele. Nu e o metaforă, fix asta trebuie să faceți cu el. Separat, într-un săcotei, puneți ca la vreun kil de stafide. Adăugați și vreo litră de nucșoară, niște cuișoare și un kil de curmale. Ah, vedeți că și astea trebuie strivite bine în mojar. Puneți totul în săcotei, iar săcoteiul îl puneți în butoiul cu bere. Îl lăsați acolo timp de vreo săptămână, să se fezandeze bine de tot.

După toată zdroaba asta, începeți să puneți berea în sticle, adăugați dop, și lăsați sticlele ca la vreo lună, că berea lucrează acolo, se face numai bună. La final, cică e minunăție. În plus, viagra ar fi mic copil pe lângă ce face berea asta din voi. Noi nu am testat, dar așa zice la cronică, dar și dacă ne luăm după preferințele regelui William al III-lea, zis și William de Orange, care nici vin nu mai bea de dragul berii de cocoș.

Așa tare stârnea testosteronul, că berea asta se dădea inclusiv cocoșilor de luptă înainte de confruntări. Oricum, ați prins ideea, toate calitățile cocoșului se transmit la voi. Posibil să vă mai vină chef de cântat, de scandal, pe la 4 dimineața, să vă mai facă vecinii tot felul de semne, gen strâns de gât sau stors rufe (nu e încă foarte clar) dar, na, știm toți, nici viața de cocoș nu e doar fericire.

Apropo, zic unii că de acolo vine denumirea de „cocktail”, dar nu e 100% sigur. Oricum, dacă încercați acasă, să ne spuneți și nouă cum a ieșit. Dacă nu, ceea ce vă recomandăm intens, luați-o doar ca pe o mică doză de cultură culinară.

Sursa foto: pixabay

0 comments on “Mica Doză: Despre berea de cocoșAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published.