Mica Doză: Peluzele și aristocrația

Oamenilor le place să epateze. Nu toți, e adevărat, dar cei mai mulți se dau în vânt după așa ceva. Și, de-a lungul istoriei, avem o sumedenie de exemple care să ne spună nouă cum au vrut oamenii să arate că ei sunt mai cu moț decât restul. Spre exemplu, azi vom vorbi despre peluze. Daaa, despre peluze.

Nu e chiar primul lucru la care te-ai gândi atunci când vorbești despre etalarea bogăției. Dar, în caz că nu știați, o peluză era creme de la creme atunci când voiai să te dai lebădă și să vadă alții ce tare ești tu. Spre exemplu, moda asta a apărut prin Anglia secolului al XVII-lea și a fost dusă aproape instant în Lumea Nouă. Să vă explicăm cum a stat treaba.

La vremea aia, omul simplu, țăranul, chiar dacă avea un petic de pământ, prefera să cultive pe el o ceapă, un cartof, o sfeclă, ceva care să îi asigure un minimum de ronțăit în vremurile în care scaieții și bălăriile nu mai creșteau chiar așa, pe toate drumurile, ca să fie abundența de pe lume în bucătărie. Ei bine, bogații care dețineau mult pământ au decis că își pot etala averea lăsând bucăți importante de pământ nelucrate.

Ca să nu fie chiar haos și să crească bălărăul peste tot, oamenii angajau grădinari care să pună gazon și care să aibă grijă de el. Asta era. Aveai cât mai mult teren cu gazon ca în palmă, arătai că ești cât mai avut. Te durea la bască de valoarea terenului că tu aveai ce mânca. Era ca și cum ți-ai trage o mașină din aia care consumă cât un tanc rusesc, doar pentru că vrei tu să te dai mare la gagici. Din cauza asta, prin Anglia, fiecare om se dă în vânt după gazon. Că era un simbol al bogăției.

Prin SUA, unde o curticică decentă într-o zonă rurală pleca de la vreo 100 ha, asta prin secolele trecute, evident că aveai loc să pui gazon cât îți poftea inima. Toți sărăntocii își permiteau de acum teren, că îl luaseră de la amerindieni. Cât mai mult teren, valoare cât mai mare pentru tine. De aia îi vedeți pe ăia prin filme și chiar în realitate, dacă ați ajuns pe acolo, obsedați să tundă iarba din fața casei… că s-a transmis obiceiul.

În concluzie, dacă vă apucați să puneți gazon în fața casei, a blocului, sau unde mai locuiți voi, și dacă stați ca disperații cu forfecuța de mustăți pe el ca să tundeți fiecare firicel de iarbă care a crescut jumătate de centimetru mai mult decât restul, clar nu sunteți cu capul. Doar aveți ceva de aristocrat în voi și nu știați. Așa să le spuneți vecinilor din partea noastră. Bine că am lămurit-o noi.

Sursa foto: pixabay.com

0 comments on “Mica Doză: Peluzele și aristocrațiaAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published.