Dacă stăm să reflectăm obiectiv asupra actului sărutului, o să observăm relativ repede că este un act bizar. În aparență bizar. Adică, două personaje își apropie gurile una de alta și încep să facă schimb de salivă. În mod normal, dacă stai să te gândești, nu ai face așa ceva. Dar, după cum vă explicam doct în articolul precedent, chimicalele din organismul vostru vă pot transforma, de multe ori, într-un personaj cu apucăturile lui Pepé Le Pew. Cine e ăsta? E sconcsul ăla libidinos din desenele animate care se îndrăgostea de toate mâțele.
Numai că sărutul implică mult mai mult decât atât. Nu e ca și cum ai face-o doar când te transformi într-un cocktail de hormoni și alte chimicale. De pupat, sărutat, o facem mai tot timpul. Propun să vedem de ce.
Așadar și prin urmare, ca să vă lămuresc cu o treabă, nimeni nu poate spune precis dacă sărutul este un comportament instinctual sau unul dobândit. Asta am mai spus-o și într-o „pastilă” de pe pagina de Facebook „Mica Doză”. Acum detaliem. Mai precis, o variantă științifică spune că sărutul este un act instinctual și vine dintr-un obicei animalic, acela de a hrăni puii cu gura. Ulterior, practica transferului hrănii cu gura s-ar fi mutat și la adulți, în scopuri de momire sexuală, după cum s-a observat și la unele viețuitoare cu două sau patru picioare.
Dintre animalele care se sărută nu au fost descoperite, clar, decât două specii: cimpanzeii și rudele lor apropiate, bonobo. În cazul cimpanzeilor, sărutul, urmat de îmbrățișări, vine ca o formă de împăcare și se practică de obicei între masculi. În concluzie, nu e un comportament cu tentă sexuală. În ceea ce îi privește pe cimpanzeii bonobo, trebuie subliniat că ăștia sunt, științific vorbind, niște zăpăciți hedoniști, Mai precis, ăștia fac sex de împăcare, când vor să se salute sau când au tot felul de intenții de socializare, și nu e musai să fie doar doi parteneri. E ca și cum ne-am da noi mâna în semn de salut. Bașca, se mai sărută și cu limba. Ideea este că sărutul la ei iar nu are o tentă vădit sexuală, ci ține mai mult de socializare. Imaginează-ți că te duci la aprozar să iei niște zarzavaturi. Acolo observi o duduiță, simpăticuță, cu o fustiță tip guleraș, care vinde la tejghea. În loc să o saluți respectuos și să îi ceri o legătură de pătrunjel, ca un dom stilat și manierat ce ești, te repezi la ea, îi vâri limba pe gât, apoi o trântești pe tejghea și începi să…mă rog, ați prins ideea… ca să știi că rămâneți prieteni și îți mai face din când în când o reducere la pufuleți și leguminoase. Și nu, nu e agresiune, că și ei i se pare absolut normal ce faci tu. Cam asta e cu cimpanzeii bonobo. La noi însă funcționează altfel.
După cum știm, există și astăzi anumite comunități aflate la stadiul de vânători-culegători. Ei bine, la comunitățile astea nu prea există practica sărutului. Ba, în unele cazuri, este considerat chiar un act respingător. Asta ne poate indica nouă că, în cea mai mare parte a istoriei speciei noastre, strămoșii noștri nu prea le aveau cu pupatul. Asta dacă luăm în calcul că specia noastră a început să facă tranziția spre alt mod de viață acum circa 10.000 de ani. Dar, evident, nu vom ști niciodată sigur.
Și astfel ajungem la ipoteza comportamentului dobândit. Cea mai veche mențiune scrisă despre sărut vine din India, are vreo 3.500 de ani, dar și acolo se vorbea despre sorbirea sufletului celuilalt. Nu e chiar ceea ce ți-ai imagina când îi promiți libidinos perechii tale să vei scoate sufletul din ea. Ulterior, acum circa 1.650 de ani, în Mahabharata, s-au prins și indienii că e chiar fain să te săruți fără să îl omori pe celălalt, și astfel apare mențiunea unui sărut pasional. Pe la grecii antici nu se știe clar cum stătea treaba, dacă se pupau sau nu, căci ăștia ba scriu despre actul ăsta ciudat pe care îl văzuseră prin Persia, ba zic că dacă te sărutai cu nevasta în public însemna că erai cam „fătălău”. La egipteni, sufletul Marioarei, nicio mențiune. Posibil ca sărutul romantic, că de fapt aici voiam să ajungem, să fi fost considerat un act mult prea intim, de asta nici să nu apară prin picturile, sculpturile, basoreliefurile, poemele, odele și alte forme de manifestare artistică din Antichitate. Având totuși în vedere ce scene de sex sălbatic au lăsat grecii pe ceramica lor, mă îndoiesc totuși că roșeau la un simplu sărut.
În ceea ce îi privește pe romani, pe ăștia îi durea la bască. Lor le plăcea să se pupe, să se sărute, nu făceau un secret din asta, ba chiar aveau denumiri pentru diferite tipuri de sărut. Spre exemplu, Osculum însemna sărutul pe obraz. Basium însemna sărutul pe gură, iar Savolium era varianta latină a sărutului franțuzesc. Practic, cu ei începe nebunia. Mă rog, începe și se termină cam brusc, pentru că noua religie creștină nu prea agrea erotismul. Cel puțin nu fățiș, căci și prelații creștini se dedulceau adesea la cele lumești.
Spuneam totuși că vom vorbi despre chimia sărutului, nu neapărat despre istoria lui, așa că veți primi chimie cât cuprinde. Pentru asta, trebuie să facem o paralelă cu un animal cu care omul are multe în comun…adică porcul mistreț. În acest caz, masculii elimină un feromon pe nume androstenonă care are rolul de a le zăpăci de cap pe femele. Cu cât mai multă androstenonă, cu atât mai multe șanse să se împerecheze, pentru că asta îi spune femelei mirosul puternic al mistrețului, că e cât se poate de fertil.
La alte animale, vezi hamsterii, femelele sunt cele care emană niște feromoni, iar ăștia i-ar face pe masculi să salute soldățește de la primul iz. Alte viețuitoare elimină feromoni prin urină ceea ce, sincer, nu vă sfătuiesc să încercați în preajma unei potențiale perechi. De ce să nu o faceți? Pentru că oamenii eliberează feromoni prin transpirație. Nici asta nu vă sfătuiesc să încercați. Dar ei se mai regăsesc și în salivă. Finally, am ajuns unde trebuie. Ați putea, în loc de sărut, să începeți să mirosiți persoanele care vă atrag. Dar evoluția nu ne-a înzestrat cu un miros prea deosebit, așa că mai bine vă rezumați la sărut. Mare atenție, trebuie să fie și partenerul/partenera de acord, că altfel dați în altele și spuneți pe urmă că eu v-am învățat greșit.
Revenind, trebuie spus că pașii chimici dintr-o relație ar fi în număr de trei. Primul ar fi „dorința”. Adică, ai văzut perechea viselor tale și, de acolo, nivelul de testosteron și estrogen începe să crească și să facă ce vrea din tine. Aici deveniți brusc foarte activi sexual. Următorul pas, care vine aproape concomitent, dar care este diferit, se numește „atracția”. Adică, nu ești doar activ sexual, vrei să o și arăți partenerului. Atracția să o arăți. La faza asta se eliberează dopamina și norepinefrina. Chimicalele astea te fac euforic(ă), îți pierzi pofta de mâncare, somnul, ești foarte energic(ă), ai fluturași în stomac (ăia de care pomenisem în articolul anterior) și ai o dorință teribilă de a te apuca de studiul pe viu al Kama Sutrei. Adaugă la toate astea și niște serotonină și poți spune, științific vorbind, că ești mâncat de gărgărițe.
Dacă totul merge bine cu partenerul în etapele astea două, ajungeți la sărut. Ei bine, sărutul, pe lângă faptul că schimbați cam 80 de milioane de bacterii la fiecare 10 secunde, vă ajută și să întăriți musculatura feței. Dar bănuiesc că asta e ultima idee pe care o ai în cap atunci când te săruți cu cineva. Ideea importantă este că, prin salivă, ambii parteneri cică ar detecta compatibilitatea sexuală. Saliva este un veritabil cocktail chimic, deci nu încercați să îl suplimentați și cu alte chimicale, cum ar fi cele din usturoi, ceapă sau semințe de floarea soarelui! Rămâneți cu ce v-a dat evoluția! Și-asta pentru că saliva conține testosteron și feromoni. Cu cât îți săruți mai mult partenera, cu atât ai mai multe șanse să o duci acolo unde intenționai, de fapt, de la început.
Un studiu realizat de cercetătorii britanici a arătat că peste 80% dintre femeile chestionate au răspuns că nu ar merge în pat cu partenerul decât dacă sunt sărutate temeinic și conștiincios înainte. Acest procent al săruturilor scade dramatic după consumarea actului sexual. De ce? În principal pentru că bărbatul, animalu` dracului nesimțit, adoarme buștean în multe dintre cazuri. Asta se întâmplă pentru că în organismul lui se eliberează prolactina, un hormon care are legătură cu satisfacția sexuală și relaxarea. De asemenea, are și rolul de a regla perioada de timp în care bărbatul se reface și e gata să se apuce din nou de treabă. Cu cât mai multă prolactină, cu atât e mai mare perioada de refacere. În concluzie, doamnelor și domnișoarelor, bărbatul nu adoarme de porc ce e, ci o face pentru a se pregăti să vă ofere iarăși satisfacție. Numai și numai din grijă pentru dumneavoastră dar, mai ales, cu gândul numai la nevoile, fericirea și împlinirea dumneavoastră!
Revenind la sărut, trebuie spus că există o ramură a științei care se ocupă numai cu așa ceva. Ea se numește filematologie. Conform specialiștilor filematologi, bărbații tind să prefere sărutul cu gura larg deschisă, și în care introduc cât mai mult limba în gura partenerei. Ei fac asta pentru că, subconștient, caută să detecteze estrogenul din salivă, fapt care le-ar arăta lor că partenera este fertilă sau nu. Având în vedere că în 99% dintre cazuri numai copii nu vor cei doi parteneri, probabil că asta este o racilă din vremuri în care încă duceam un trai arboricol. Naiba știe.
În aceeași ordine de idei, PH-ul, enzimele și alte chimicale din gura partenerului i-ar arăta duduii că ăsta are un sistem imunitar puternic și e gata să pună mâna, vorba vine, la procrearea unui copil sănătos. Că simțurile noastre s-au mai diluat din pleistocen și până în prezent, o știm mai toți din propriile țepe personale cu parteneri/partenere care nu au corespuns. În concluzie, doamnelor și domnișoarelor, povestea aia cu prințul și broscoiul nu e chiar pentru copii. Veți fi nevoite, inevitabil, să pupați și câteva broaște până să vă găsiți prințul. E valabil și în cazul bărbaților și al prințesei viselor lor.
Ah, să nu uit, a treia etapă a unei relații se numește „atașamentul”. Asta înseamnă, în principal, o relație de durată. Chiar și rolul sărutului se schimbă cu ocazia asta. Una peste alta, tot chimie este, așa că, dacă nu v-ați plictisit, o să mai avem o continuare.
Sursa foto: pixabay, wikimedia commons
Interesant, foarte frumos scris. Ai talent. Nu as fi crezut ca pot exista atat de multi termeni tehnici prin care poti explica un sarut. 🙂