Fluturașii din stomac și piticii de pe creier

Ați simțit cu toți, măcar o dată în viață, senzația de „fluturași în stomac”, deci știți despre ce vorbesc. Dacă nu i-ați simțit, ceea ce e puțin probabil, atunci ați avut măcar un partener sau o parteneră care să vă dea papucii sub pretextul că nu mai simte fluturașii ăștia, implicit dorește să îi revitalizeze cu altă persoană. Trist, dar scuipați în sân și spuneți merci că ați scăpat. Vă explic imediat de ce. În sensul ăsta, o să lămurim ce înseamnă fluturașii ăștia și de ce îi simțim.

Acum, trebuie să vă previn că aici e treabă serioasă. Știință, nu glumă. Mai precis, după ani și ani de studii intense, mai mulți cercetători britanici au descoperit că, dacă îi tragi unui individ  un șut în fund, există șanse foarte mari ca să îi dea lacrimile. De asemenea, dacă îți dai, spre exemplu, cu un ciocan peste degete, te doare de te… cum să vă explic eu ca să mă înțelegeți?… te scapi pe tine. Asta înseamnă, științific vorbind, că toate lucrurile din organismul nostru sunt interconectate cumva. Așa și cu fluturașii.

Un fluture

Mai precis, undeva în subconștientul fiecăruia dintre voi, există o imagine idealizată a partenerului vostru. Asta vine după experiențele din copilărie, dar și după nivelul de testosteron și dopamină (precum și balanța dintre chimicalele astea) din organismul fiecăruia. În funcție de ele, dar nu numai, este conturată personalitatea oamenilor și tendința lor spre romantism, sex și recompense. Buuun! Acum, în momentul în care observați un personaj care se mulează pe imaginea asta din subconștient, corpul vostru reacționează.

Nu, nu veți da din aripi și nu vă veți înălța, nici nu veți bate din picior ca iepurele Bocănilă. Nici măcar nu vi se va prelinge limba afară ca în desenele animate. Dar nici pe departe nu veți fi. Mai precis, nivelul de dopamină (zis și hormonul iubirii. Vedeți că nu e singurul!) începe să crească. La fel se întâmplă și cu norepinefrina, un alt neurotransmițător. Asta se întâmplă pentru că, dintr-o dată, vă aflați în fața unei persoane care corespunde cu așteptările voastre și, implicit, pentru că dorințele voastre o iau razna, iar instinctul vostru de conservare devine similar cu cel al lui Wile E. Coyote. În cazul celor mai timizi, care au un nivel scăzut de serotonină, nivelul norepinefrinei crește și mai mult, ceea ce îi poate face de-a dreptul anxioși.

Wile E. Coyote

Apoi, creierul limbic (sau creierul reptilian) transmite informații către nervul vag (ăla care face legătura între bulbul rahidian și abdomenul vostru). De asemenea, glandele suprarenale (sau adrenale) primesc și ele informații de la creier și eliberează adrenalină. Asta va face inima voastră se bată mai repede, să simțiți furnicăturile alea din abdomen (zise și fluturași), să vă pierdeți capacitatea de concentrare, apetitul sau chiar somnul. Testosteronul, care este prezent și la bărbați și la femei, își mărește și el nivelul. Astfel, el nu le face neapărat pe femei mai mustăcioase ci, din fericire pentru sexul tare, le mărește dorința de a păcătui trupește (La femei mai crește și nivelul de estrogen. Ce e în organismul lor în acele momente, nici nu pot să vă explic. Haos total). La fel și cu bărbații, spre fericirea sau, după caz, disperarea sexului slab. Științific vorbind, tocmai ați devenit un animal în călduri.

Și pentru că am ajuns aici, trebui musai subliniat faptul că a asocia simptomele astea cu dragostea este o mare eroare. Nu, nu v-ați îndrăgostit ci, pur și simplu, doriți teribil să vă jucați de-a animalul cu opt picioare cu persoana care v-a picat cu tronc. De aceea, la fel ca și fluturii din realitate, și pe ăștia din stomac o să îi găsiți țepeni și cu ghearele în sus după maxim câteva luni sau chiar zile. Deci, nu confundați dragostea cu sexul! Nu vin întotdeauna la pachet. Acum, ca să revin la ce spuneam inițial, dacă ați avut un partener care v-a părăsit pentru că dorea să simtă iar fluturași în stomac, ei bine, era un mod voalat de a vă spune că vrea să pună poalele în cap (sau, după caz, să își pună poalele în cap) și cu alte persoane. Atâta tot. Evident, există și varianta în care chiar voi ați fost cel/cea care a dat papucii cuiva din aceleași motive. În cazul ăsta, rușine, păcătoșilor!

Molie țeapănă

Reacțiile astea au venit pe cale evolutivă de la strămoșii noștri ceva mai păroși din preistorie. Și ei simțeau fluturași deși, la vremea aia, treaba se rezolva simplu, după cum bine știm și după cum au dovedit arheologii britanici, cu o bâtă la scufiță urmată de un viol în peșteră. Ori de câte ori simțeau fluturașii. Iar adevărul este că evoluția asta nu ne-a făcut monogami. Credințele religioase au făcut-o. Un studiu realizat tot de niște cercetători englezi a demonstrat că 62% dintre cei chestionați (adică oameni care se aflau într-o relație de durată) au declarat că încă simt fluturași în stomac la vederea unor persoane străine. Restul de 38% au mințit că nu mai simt așa ceva.

Un caz concret, cel al nevestei mele din dotare. O analiză științifică personală mi-a arătat că femeia nu mai răspunde normal la stimulii externi atunci când la TV apare Jason Momoa. Mai precis, salivează abundent, ochii i se măresc ca în desenele animate japoneze, nu mai mișcă, iar dacă îi obturezi câmpul vizual sau încerci să intri în vorbă cu ea, mârâie la tine și, uneori, dă să muște. Recent mi-a spus să stau liniștit că nu este interesată de genul ăsta de masculi ci, mai degrabă, de genul Ryan Reynolds. O altă analiză științifică personală mi-a arătat însă că e posibil să mă inducă în eroare și să mă facă să slăbesc vigilența pentru că, atunci când am vizionat împreună filmul Deadpool, a mâncat pufuleți, a comentat cu gura plină la jumătate de film de n-am priceput o iotă din ce se întâmpla pe ecran, iar la cealaltă jumătate a dormit adânc, cu sforăituri. Analiza e încă în lucru, voi reveni cu detalii pe măsură ce studiul avansează.

Jason Momoa

Revenind la chimie, mai trebuie adăugat și faptul că, pe măsură ce vă acomodați cu partenerul, începe să crească și nivelul oxitocinei din organism. Asta pentru că vă simțiți confortabil. Și asta vă face fericiți. Cu dragostea de durată e ceva mai diferit. Adică, în timp, toate chimicalele astea se reduc la nivelul de dinainte de a vă cunoaște perechea. Aici intervine obișnuința, respectul reciproc și altele asemenea. Fluturașii voștri sunt de multă vreme oale și ulcele. Astfel, veți ajunge în acel punct al relației în care nu prea îți mai permiți să ieși, aiurea brambura, dezbrăcat complet din baie pentru că, pur și simplu, îți iubești partenerul și ții la sănătatea sa mentală. De asemenea, dragostea asta de durată ține și în acel punct al relației în care ajungi să faci sex doar pe la onomastici sau dacă ai noroc să plece copilul în vreo excursie sau tabără.

În fine, să nu uităm de la ce plecasem. Adică de la fluturi în stomac. Senzația asta se mai poate declanșa și în fața unei situații stresante, deși acolo nu e nimic plăcut. Să zicem că te afli înaintea unui examen sau te-ai nimerit față în față cu un animal sălbatic cu păr. Creierul tău reacționează imediat. În engleză, situației ăsteia îi zice „fight or flight”. În românește, luptă sau fugi. Mai precis, creierul tău simte amenințarea și trimite informații către glandele adrenale, iar astea duc la creșterea nivelului de adrenalină din corp. Drept urmare, inima îți bate mai repede, ficatul eliberează mari cantități de glucoză, iar sângele este pompat către mușchi. Ești o fiară zbârlită, fioroasă și urâtă cu crengi, gata de încăierare sau gata să o ia la sănătoasa. De asemenea, nivelul sângelui scade la nivelul aparatului digestiv, pentru că vasele de sânge de acolo se contractă. La noi îi zice senzația de gol în stomac. Dar, pe când digestia voastră este încetinită, sfincterul se relaxează. De asta ai impresia că te scapi pe tine, și de asta mulți oameni simt nevoia imperioasă de a se duce la toaletă în situații stresante. Alții vomită. În principiu, cam din același motive.

Fiară zbârlită, urâtă cu crengi

Era și un banc cu doi urși. Cel mai vârstnic îl sfătuia pe cel tânăr ca, înainte de a ataca un om, să îl sperie puțin înainte. De ce? Pentru că astfel se goleau intestinele iar omul era mai gustos. Cam asta e toată filosofia.

Ei bine, treburile astea au venit, evident, tot pe cale evolutivă, direct de la australopiteci și de la oamenii cavernelor (ca să folosesc un termen mai vechi). Ăștia nu dădeau examene sau interviuri de angajare, dar se întâlneau adesea cu animale sălbatice, cu sau fără păr, iar creierul lor le spunea cum să reacționeze. Eu nu vă sfătuiesc să fugiți din calea unei sălbăticiuni. Măcar în teorie, evoluția ne-a dat creier, nu și viteză suficientă ca să ne întrecem cu animalele. În cazul unui examen sau interviu, vă sfătuiesc să nu fugiți nici de acolo, din motive care țin tot de creier dar și de întrecerea cu alți indivizi, pe care îi puteți numi animale pentru că vă fac concurență. Atât am avut de spus. Case solved!

Sursa foto: pixabay, wikimedia commons

0 comments on “Fluturașii din stomac și piticii de pe creierAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *