Neverosimila viață și incredibila moarte a celui mai prost bandit din Vestul sălbatic

Ca să intri în istorie nu trebuie să fii neapărat vreun geniu sau vreun nebun de genul celui care a dat foc templului zeiței Artemis din Efes, una dintre cele 7 minuni ale lumii antice, doar ca să atingă nemurirea. Poți să o faci chiar și fiind incredibil de prost. Iar uneori, cum este și cazul de față, fără să ai habar de asta pentru că ești deja mort.

Când te referi la cel mai tăntălău bandit din Vestul Sălbatic, probabil că gândul te duce la Yosemite Sam, Elmer Fudd sau alte personaje din desenele animate cu Bugs Bunny. Dar nu, nu este cazul și aici, căci noi avem un individ care a reușit cumva să eclipseze pe toți acești eroi negativi. Este vorba despre Elmer McCurdy, un individ din Maine, SUA, poreclit și „banditul care nu renunță niciodată”. De ce? Păi hai să vedem!

Pe scurt, Elmer McCurdy  s-a născut în 1880, în micuțul oraș Washington din Maine. Undeva pe la vârsta adolescenței a aflat că fusese înfiat și, mai ales, că era posibil să fie rodul unei relații incestuoase dintre maică’sa și un văr primar al acesteia. Treaba asta l-a zdruncinat rău de tot căci, din momentul ăla, omul s-a apucat vârtos de băut și asta l-a ținut toată viața. Nu vorbim de un om care obișnuia să iasă „cu băieții” la o bere, ci unul care făcea să cadă păsările din pomi atunci când deschidea damigeana cu tărie la prima oră a dimineții. Deși făcuse ucenicia ca instalator, Elmer nu prea a reușit să țină prea mult de o slujbă tocmai din cauza alcoolismului. Așa că s-a tot perindat prin America, lucrând fie ca miner prin minele de plumb, fie ca instalator de ocazie. În 1907 a intrat în armată, a făcut stagiul de trei ani, și a primit instructaj în folosirea nitroglicerinei. Bun! De aici povestea începe să devină interesantă.

Fotografie a lui Elmer McCurdy

După armată, Elmer s-a trezit pe străzi, fără slujbă, și cu o sete teribilă pe care nu o mai putea ostoi în lipsa banilor. Avea nevoie de bani rapid și fără prea mare efort. Așa că a intrat într-o bandă, lăudându-se cu priceperea sa la folosirea nitroglicerinei. A fost arestat destul de repede pentru posesie de explozibili, praf de pușcă și alte elemente pe care un om normal nu le-ar fi avut prin casă, dar a reușit cumva să îl convingă pe judecător că voia să inventeze un nou tip de mitralieră. Eliberat, omul a decis să dea prima lovitură serioasă împreună cu banda sa, mai precis să jefuiască un tren în care aflaseră ei că se afla un seif înțesat cu vreo 4000 de dolari.

Zis și făcut. Banda a oprit trenul ca la carte, a identificat vagonul cu seiful și l-a trimis pe Elmer să facă treaba pe care pretindea că o știe, adică să arunce ușa seifului în aer. Nu a fost să fie, căci banditul nostru folosea o cantitate mult prea mare de nitroglicerină și arunca seiful cu totul în aer, împreună cu vagonul în care se afla. Au mai găsit doar câteva monede lipite între ele în urma exploziei. Dar nici Elmer nu era omul care să renunțe.

A doua lovitură a vizat o bancă din Kansas. Banda a petrecut ore bune ca să pătrundă în camera seifului, săpând cu ciocanele direct prin perete, iar Elmer a intrat din nou în scenă. De data asta a aruncat în aer banca, nu și seiful. În timp ce acoliții săi fugeau mâncând pământul, banditul nostru s-a întors să mai încerce o dată. De data asta nu i s-a aprins fitilul. Pare ciudat, dar banda l-a păstrat în rândurile ei deși era clar că omul era o catastrofă ambulantă. Probabil pentru că era singurul care știa ce e aia nitroglicerina, deși era evident că fusese beat turtă atunci când era învățat cum să o folosească. Sau poate nici colegii lui nu erau mai breji ca el.

Locomotivă cu aburi

O dovadă în acest sens o constituie și ultima lovitură, cea care ar fi trebuit să le asigure tuturor o bătrânețe liniștită. Banda primise un pont cum că un tren în care se aflau 400.000 de dolari urma să treacă prin Oklahoma. Așa că s-au deplasat cu toți acolo, au oprit trenul, și au năvălit cu fețele acoperite ca să găsească seiful viselor lor. Din păcate, opriseră un tren de călători care era gol. Au plecat de acolo cu 46 de dolari, două damigene de whisky, un revolver, un ceas și o haină a conductorului de tren, căci ăsta era singurul pe care îl puteau jefui. Presa americană avea să scrie ulterior că ăsta fusese probabil cel mai mic câștig obținut vreodată în urma unui jaf armat.

Partea lui Elmer, acest veritabil Wile E. Coiotul, a fost, evident, whisky-ul. Lângă damigenele aproape goale, beat mort, l-a găsit și poliția în zorii zilei de 7 octombrie 1911. Conform raportului oficial, între Elmer și poliție a avut loc un schimb de focuri, încheiat cu uciderea acestuia. În schimb, conform raportului medico-legal, Elmer a fost ucis cu un singur glonț în piept în timp ce stătea întins. Că așa era în Vestul sălbatic. Dar aventurile sale erau departe de a se fi încheiat.

Mumia lui Elmer McCurdy

Trupul banditului a ajuns apoi la un antreprenor de pompe funebre care l-a mumificat cu arsenic și a așteptat să vină cineva care să îl revendice, căci nu avea de gând să îl îngroape pe propria cheltuială. Asta nu s-a întâmplat și, pe măsură ce praful se aduna pe mumia lui Elmer, antreprenorul și-a zis că trebuie să facă cumva un ban ca să își scoată pârleala. Așa că a postat banditul în ușa firmei, i-a pus o pușcă în mână și o plăcuță de gât pe care scrisese tariful „atracției”, 5 cenți. Mai precis, vizitatorii care doreau să intre în sediul firmei de pompe funebre trebuiau să pună o monedă de 5 cenți în gura mumiei. Așa-i că la o astfel de afacere nu v-ați gândit până acum?

Treaba a mers așa de bine că Elmer a devenit o mică atracție în Oklahoma și, evident, o mică mină de aur. Că afacerea era una foarte profitabilă o dovedește și faptul că, deși mai mulți doritori și-au arătat intenția de a cumpăra trupul lui Elmer, antreprenorul a refuzat toate ofertele. Într-un final, a fost nevoit să îl cedeze unor indivizi care pretindeau că sunt frații pierduți al lui McCurdy și care falsificaseră o mulțime de acte ca să justifice minciuna. În realitate, cei doi indivizi erau proprietarii unui carnaval ambulant. Și iată cum ajungea „banditul care nu a fost capturat niciodată viu” (noul său nume de scenă) să se plimbe prin toată America, făcând bani frumoși pentru proprietarii săi. Când lumea deja se plictisise de o așa atracție, cei doi indivizi au vândut mumia unui muzeu ambulant care prezenta replici din ceară ale bandiților faimoși.

Piatra funerară a lui Elmer McCurdy

A fost plimbat iar prin toată țara, ba chiar a apărut și într-un film, înainte de a fi vândut prin anii ’60 Muzeului Figurilor de Ceară de la Hollywood. V-ați prins probabil că deja lumea îl credea a fi din ceară, și nu un personaj real. De asta a și fost transportat legat pe capota unei mașini, motiv pentru care urechile, degetele și alte extremități ale corpului i-au zburat din cauza vântului. Și pentru că arăta ca naiba, mumia a fost vândută din nou, de data aceasta unui parc de distracții. Împodobit cu neoane ca un pom de iarnă, Elmer a ajuns să spânzure de tavanul unei case a groazei prin care vizitatorii se plimbau fără să știe că se holbau la un cadavru real. Asta se întâmpla prin 1976.

Tot în acel an, producătorii unui show TV aveau nevoie de, ați ghicit, o mumie. Așa că au ales mumia care credeau ei că este de ceară, și au decis să o filmeze. Numai că, în timp ce era transportat, Elmer și-a pierdut o mână spre groaza asistentului care a descoperit că omul era unul în carne și oase. Era ultima umilință pentru McCurdy, care își dezvăluia identitatea reală în urma autopsiei. Medicii aveau să descopere că omul încă avea o monedă de 5 cenți în gură, ca și cum Elmer ar vrut să fie sigur că nu i se încurcă numele cu al altui bandit. Ca să fie sigure că nu mai ajunge iar să colinde America, autoritățile l-au înmormântat într-un cimitir din Guthrie, Oklahoma, și au turnat peste el o placă de beton groasă de mai bine de jumătate de metru. La funeralii au participat peste 300 de oameni, ceea ce arată că banditul nostru devenise deja o celebritate. Și iată cum se sfârșea povestea celui mai păgubos bandit din Vestul sălbatic.

Sursa foto: pixabay, wiki

3 comments on “Neverosimila viață și incredibila moarte a celui mai prost bandit din Vestul sălbaticAdd yours →

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *