Foaie verde pătrunjel, vai ce bună este ceapa!

S-a umplu lumea, dom’ne, de chefi, master chefi, mega chefi și alți specialiști în bucătăreală, care te învață cum să mănânci 10 grame de mâncare fistichie la prețul de vreo 1000 de euro bucata, că doar plătești gustul, nu și să te saturi. Dacă vrei să te saturi, te duci acasă și hăpăi repede niște pâine și niște apă, să se umfle în burtă, că banii i-ai dat deja ca să faci impresie printre prieteni. Așa că mă bag și eu în seamă, că doar nu degeaba mi-a făcut nevasta și o secțiune despre gastronomie care, iată, stătea goală de când am deschis blogul.

Acum, cum să vă explic eu ca să mă înțelegeți? Dacă ați crezut că voi scrie despre cum să gustați niște brânzică din aia cu mucegai și cum să o faceți să lunece pe gât cu niște vin roșu sec de Bordeaux, asta în timp ce degustați și niște struguri de masă din aia polonezi de la supermarket, ați greșit locul. Sincer, aici este locul în care veți afla mai degrabă cum să „batjocoriți” niște mititei prin „moștar”, cu două scobitori și o chiflă, pe carton din ăla pătrat cu margini rotunjite. Asta, evident, în timp ce mai aflați și ceva lucruri noi, căci orice mâncare bună merge și cu ceva hrană spirituală. Mă rog, cel puțin ăsta este planul de moment, că poate mă răzgândesc și dau și eu niște rețete mai exotice ceva mai încolo.

Bun, acestea fiind zise, e clar că nu o să discutăm azi despre ouăle Benedict, despre Coq au vin sau despre Escargot cu trufe. Așa că am decis să discutăm despre ceapă. Da, ați citit bine…banala ceapă, dacă nu v-ați prins până acum din titlu.

• Pun pariu că nu știați că leguma asta pe care o găsim peste tot este cea mai folosită legumă de lume. Adică, e bază la mâncărurile de pe mai toate continentele, o performanță pe care doar cartofii poate că o egalează. Dacă nu credeți, gândiți-vă rapid la 100 de rețete care nu includ ceapa! Aveți 5 minute.
• Ceapa a fost domesticită acum vreo 7.000-7.500 de ani, pare că pe undeva prin China. Alții zic că prin Iran sau Pakistan. Cert e că originile sale sunt asiatice.
• A ajuns relativ repede prin Egipt, apoi în Grecia și Roma. Prin Egipt se pare că era privită ca simbol al vieții eterne, dată fiind forma sa sferică. Dar ce naiba nu divinizau ăia prin Egipt? Celor decedați li se așezau uneori rondele de ceapă pe ochi pentru le asigura fericire eternă. A fost și cazul lui Ramses al IV-lea, deși nu există documente scrise care să ateste cât de fericit a fost ăsta în viața de apoi.
• Atleții greci mâncau ceapă, beau mult suc de ceapă, ba uneori se și ungeau pe corp cu zeamă de ceapă, pentru a-și îmbunătăți performanțele sportive. Nu știm dacă funcționa, dar eu parcă simt mirosul numai când mă gândesc la imaginea asta.
• Ceva mai spălați și mai pragmatici, indienii considerau că ceapa este un medicament natural bun pentru inimă, ochi și încheieturi. De asemenea, era folosită și ca diuretic. Toate astea au fost scrise într-o carte de medicină, Charaka-Sanhita, acum vreo 2.600 de ani.
• Tot prin Antichitate, ceapa și usturoiul erau folosite ca monede de schimb. Treaba asta a continuat până în Evul mediu deși e clar că nu te îmbogățeai, căci nu am auzit de nici un mare monarh care să fi ajuns în funcția asta pentru că avea cele mai multe cepe.

• Vikingilor care căpătau răni în zona abdomenului li se administra supă de ceapă. Nu că i-ar fi vindecat, ci pentru că dacă rana mirosea a ceapă însemna că stomacul fusese perforat. Astfel, nu avea rost să își mai bată nimeni capul cu rănitul, căci oricum avea să moară.
• Zice-se că pelerinii care au ajuns în America de Nord din Europa ar fi ales ceapa ca primă cultură. Eu știam de porumb dar, na, e posibil să fi știut eu greșit.
• Ceapa era folosită în trecut pentru a prezice vremea. Dacă avea foile mai groase, urma o iarnă grea. Dacă nu, nu. Nu știu să vă explic ce se întâmpla dacă găseai în același timp o ceapă cu foi groase și una cu foi subțiri.
• În perioada celor două războaie mondiale, copiii din Anglia primeau de Crăciun câte o ceapă. Asta puteți să o spuneți copilului, în loc să îi trageți o scatoalcă, atunci când refuză să își mănânce legumele.
• Deși există vreo 27 de specii de ceapă în toată lumea, cea mai folosită este ceapa galbenă. Asta înseamnă circa 75% din producția globală.
• China este cel mai mare producător de ceapă din lume, cu aproape un sfert din producția mondială. Este urmată de India, care produce cam tot atât.

• Libienii ar fi cei mari consumatori de ceapă din lume, cu aproape 30 de kilograme anual pe cap de locuitor. N-aș băga mâna în foc pentru asta, dar așa am citit și eu.
• Ceapa este un bun antiseptic. În lipsă de altceva, în trecut, ceapa era folosită pentru a vindeca rănile.
• Ceapa este, de asemenea, un bun antiinflamator, combate osteoporoza și reduce riscul de cancer. Are, în același timp, efect anti-microbian și anti-oxidant. Amestecată cu aspirină diluată în apă, ceapa poate fi folosită și împotriva negilor. Deci, clar, lăsați prostiile și mâncați cât mai multă ceapă!
• Dacă vă temeți că o să mirosiți puternic a ceapă când ieșiți din casă, avem un remediu salvator. Mestecați niște pătrunjel! Zice-se că ar duce la dispariția damfului. Nu am verificat, dar dacă o să mirosiți ca dracu’ după asta, nu dați vina pe mine. Așa am citit și eu pe undeva.
• Ca să nu mai plângeți când tăiați ceapa, există mai multe remedii. Una este să o tăiați sub un jet de apă (nu am idee cum o veți și toca acolo). Alta să puneți puțin oțet pe cuțit și tocător. Mai puteți să vă puneți dopuri în nas (o să arătați și o să sunați ca Porky Pig, dar cică ar funcționa). A patra, care dă randament sigur, este să păcăliți pe altcineva să o taie.
• Dacă vă place ceapa, mâncați-o sănătoși, dar nu o dați câinelui, pisicii, calului, porcului de guineea, maimuței sau mai știu eu ce alte animale țineți în casă! Unu la mână, că nu o să mănânce. Doi la mână, dacă animalul este la fel de deștept ca stăpânul și mănâncă ceapa, aveți toate șansele să ajungeți cu el la veterinar sau chiar mai rău.

Buun! Acum, că ați citit asta, urmează să pregătiți și o rețetă delicioasă cu multă ceapă. Cam așa: umpleți un vas cu apă și puneți pe foc până clocotește. Când a dat în clocot, reduceți flacăra, aruncați un praf de sare și trântiți în apă (cu grijă, nu ca disperații) trei ouă fără coajă. Le scoateți când sunt întărite, dar cu gălbenușul încă moale, căci astfel nu ați făcut nicio sfârâială. Astea se numesc ouă poșate. Alături, într-o tigaie, căliți trei cepe medii sau mari tocate mărunt (nici foarte mărunt, că nu ne dăm în spectacol). La final, puneți ceapa rumenită peste ouăle moi. Tocmai ați realizat o variantă muntenească de ouă românești. Asta ar trebui să vă ia cu totul vreo 15 minute. Poftă bună și mai poftiți pe aici! PS – să nu dați și câinelui.

Sursa foto: pixabay, wiki